Decizia nr. 28/1997

-----------

Costica Bulai - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin încheierile din 15 noiembrie 1996, pronunțate în dosarele nr. 3.210/1995, nr. 562/1996 și nr. 2.352/1995, a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, invocate de reclamanții-intimați Caba Bura Alfred, Demetrescu Paraschiva, Dragulanescu Ion, Dragulanescu Iorgu și Dragulanescu Ileana.

Prin încheierile din 15 noiembrie 1996, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă arata ca reclamanții-intimați au invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.

Excepțiile de neconstituționalitate invocate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 380C/1996, nr. 381C/1996, și nr. 386C/1996.

În motivarea excepției de neconstituționalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă, precum și a art. 24 și a art. 25 din Legea nr. 112/1995, invocată de Caba Bura Alfred în Dosarul nr. 380C/1996, se arata ca aceste dispoziții contravin prevederilor constituționale ale art. 16, ale art. 21, ale art. 123, ale art. 125, ale art. 128, ale art. 130 și ale art. 131.

Demetrescu Paraschiva, în Dosarul nr. 381C/1996, motivand excepția de neconstituționalitate ridicată, susține ca art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și art. 330^4 din Codul de procedură civilă, precum și art. 24 din Legea nr. 112/1995 încalcă art. 16 și art. 128 din Constituție, ca și Declarația Universala a Drepturilor Omului și pactele internaționale la care România este parte.

În Dosarul nr. 386C/1996, Dragulanescu Ion, Dragulanescu Iorgu și Dragulanescu Ileana susțin ca dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă și ale Legii nr. 112/1995 contravin prevederilor art. 16, ale art. 20, ale art. 41 și ale art. 128 din Constituție.

Exprimandu-și opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța suprema apreciază ca excepțiile de neconstituționalitate a art. 330 și următoarele din Codul de procedură civilă sunt neintemeiate și ca prevederile Legii nr. 112/1995 nu au nici o incidența în cauzele supuse judecații. În consecința, prin dispozitivele încheierilor, Curtea a fost sesizată numai cu excepțiile de neconstituționalitate a art. 330, a art. 330^1, a art. 330^2, a art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă.

Fața de cele arătate și având în vedere ca instanța de judecată a considerat, în conformitate cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ca irelevanta excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 112/1995, urmează ca, prin decizia de fața, Curtea Constituțională să se pronunțe numai cu privire la neconstituționalitatea art. 330 și următoarele din Codul de procedură civilă, singura cu care a fost sesizată de către instanța judecătorească prin încheierile de sesizare.

Deoarece excepțiile invocate se referă la aceleași dispoziții legale și pentru o mai buna administrare a justiției, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 381C/1996 și nr. 386C/1996 la Dosarul nr. 380C/1996, care a fost înregistrat primul, urmând a se pronunța asupra tuturor excepțiilor prin decizia de fața.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Analizând excepțiile de neconstituționalitate invocate, se constată că, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să le soluționeze, fiind legal sesizată.

Asupra constituționalității dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și nr. 225 din 22 octombrie 1996, statuand ca ele sunt constituționale.

Cat privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă și obligatorie, Curtea Constituțională a modificat Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, prin care se respinsese excepția de neconstituționalitate, și a decis ca dispozițiile art. 330^1 sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Rezultă ca excepțiile de neconstituționalitate referitoare la art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocate în cauzele de fața, sunt inadmisibile în limitele interpretării date, pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legală, declarata neconstitutionala printr-o decizie a Curții Constituționale, nu poate face obiectul unei noi excepții. Faptul ca Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996 a constatat neconstituționalitatea, în limitele interpretării date, nu conduce la o alta consecința, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii constituționale a textului atacat. În acest sens, Curtea s-a pronunțat și prin Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995.

Referitor la dispozițiile art. 330^2 din Codul de procedură civilă, este de reținut ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, Curtea a constatat ca alin. 1 al acestui articol este neconstitutional, iar alin. 2 este constituțional. Având în vedere ca o excepție de neconstituționalitate admisă nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt obligatorii, erga omnes, excepțiile privind art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt lipsite de obiect și, în consecința, urmează a fi respinse ca vadit nefondate. De asemenea, urmează să fie respinse ca vadit nefondate și excepțiile privind art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă, deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii Curții Constituționale.

Se constata ca asupra dispozițiilor art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă Curtea s-a pronunțat tot prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, în sensul că ele sunt constituționale. Nici cu privire la aceste prevederi legale nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea practicii Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate invocate de Caba Bura Alfred, Demetrescu Paraschiva, Dragulanescu Ion, Dragulanescu Iorgu și Dragulanescu Ileana, în dosarele nr. 3.210/1995, nr. 562/1996 și nr. 2.352/1995 ale Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, privind:

1. dispozițiile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă;

2. dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, constatând ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constituțională a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993;

3. dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constatând ca excepțiile invocate în legătură cu aceste prevederi sunt lipsite de obiect.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 12 februarie 1997.