Decizia nr. 322/1997

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția Civilă, prin Încheierea din 8 aprilie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 472/1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1, din Codul de procedură civilă.

Din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă ca excepția a fost invocată de intimata-reclamanta Casangiu Florica Monica și privește dispozițiile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ale art. 77 din Legea nr. 58/1991 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992.

În motivarea excepției se susține ca:

- dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor art. 6, art. 10, art. 20, art. 21, art. 41 și ale titlului III din Constituție, datorită generalitatii redactarii sale, adică nedeterminarii criteriului și limitelor competentei generale a instanțelor judecătorești, dând posibilitatea să se pronunțe soluții care ingradesc inadmisibil accesul părților la justiție;

- dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor Constituției, ale art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului, ale art. 10 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și ale art. 14 alin. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, în ceea ce privește dreptul cetatenesc la un proces echitabil și la egalitate de tratament;

- art. 77 din Legea nr. 58/1991 și art. 26 din Legea nr. 47/1992, evocate în motivarea recursului în anulare, sunt de natura sa amâne pe timp nedefinit repararea abuzurilor, prin condiționarea reparatiei de apariția eventuala a unor legi viitoare și incerte, impiedicand instanțele sa judece pricinile ivite sub imperiul legilor existente.

Exprimandu-și opinia, Curtea Suprema de Justiție a apreciat ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu este intemeiata, iar celelalte texte invocate nu sunt incidente în cauza. În consecința, prin dispozitivul încheierii, Curtea Constituțională a fost sesizată numai cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă.

Fața de cele arătate și având în vedere ca instanța de judecată a considerat, în conformitate cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ca irelevanta excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 77 din Legea nr. 58/1991 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, urmează ca, prin decizia de fața, Curtea Constituțională să se pronunțe cu privire la neconstituționalitatea art. 330 și a art. 330^1 din Codul de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunțat asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă, constatând ca prevederile acestui text sunt constituționale.

Critica formulată privind generalitatea textului, respectiv lipsa de determinare a conținutului și limitelor competentei materiale a instanțelor judecătorești în cazul recursului în anulare, este neîntemeiată. Legea, prin însăși funcția pe care o îndeplinește, are un caracter general privind toate situațiile juridice și toate subiectele la care se referă, aplicarea în caz concret fiind de atributul instanței judecătorești, desemnată prin lege cu soluționarea acelui caz.

Competența materială a Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea recursului în anulare este precis determinata de textul criticat, de dispozițiile art. 4 pct. 3 din Codul de procedură civilă și ale art. 21 lit. a) din Legea nr. 56/1993, încât critica nu poate fi reținută. Atribuirea acestei competente materiale Curții Supreme de Justiție nu este de natura sa ingradeasca accesul părților la justiție.

Dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, asa cum au fost modificate prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, sunt constituționale, termenul de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, în vederea declarării recursului în anulare de către procurorul general, fiind un termen rezonabil, în sensul art. 6 pct. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, și nefiind de natura sa încalce drepturile părților la un proces echitabil și la egalitate de tratament.

Exercitarea recursului în anulare de către procurorul general nu este de natura sa aducă atingere principiului înscris în art. 16 din Constituție. Acest principiu privește egalitatea cetățenilor în fața legilor și a autorităților publice și nu egalitatea de tratament juridic a acestora în raport cu cea aplicabilă autorităților publice. Aceasta egalitate de tratament nu exclude, ci chiar implica un tratament diferențiat, ținând seama de natura autorităților publice și de atribuțiile acestora. Or, Ministerul Public este o autoritate care exercită atribuții și nu drepturi subiective.

Pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) și ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Casangiu Florica Monica în Dosarul nr. 472/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 9 iulie 1997.