Decizia nr. 323/1997

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 8 aprilie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 4.139/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330 și ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, invocată de intimata-reclamanta Popescu Maria Ileana.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile art. 330 și ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin acordarea dreptului procurorului general de a declara recurs în anulare și de a dispune suspendarea hotărârii judecătorești înainte de introducerea recursului în anulare, pe termen nelimitat, contravin dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Constituție, referitoare la egalitatea în fața legii a tuturor cetățenilor.

Exprimandu-și opinia, Curtea Suprema de Justiție a opinat ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile art. 330 și ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția invocată.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunțat asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă, constatând ca prevederile acestui text sunt constituționale.

Cu privire la egalitatea părților, Decizia Curții Constituționale nr. 96/1996 a reținut că nu exista nici o interdicție constituțională ca o anume cale de atac, recursul în anulare, vizând situații prevăzute de lege în chestiuni de interes major pentru societate și ordinea de drept, să fie exercitată numai de procurorul general.

Principiul prevăzut de art. 16 din Constituție privește egalitatea de tratament a cetățenilor în fața legilor și a autorităților publice și nicidecum egalitatea cetățenilor cu autoritățile publice. Acest principiu al egalității cetățenilor în fața legii nu exclude, ci chiar implica un tratament diferențiat, ținând seama de natura autorității publice și de atribuțiile acesteia. Or, Ministerul Public este o autoritate care exercită atribuții și nu drepturi subiective, astfel încât critica de neconstituționalitate nu poate fi reținută.

Cat privește dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care acorda procurorului general posibilitatea de a dispune suspendarea executării unor hotărâri judecătorești, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la caracterul neconstitutional al acestui text. Or, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii, excepția nu mai poate fi reiterata.

Pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, invocată de Popescu Maria Ileana în Dosarul nr. 4.139/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în data de 1 iulie 1997.