Decizia nr. 33/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Decretul nr. 167/1958 21 aprilie 1958 (prevederi anume) privitor la prescripția extinctiva
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaților din București în Dosarul nr. 31.476/3/2006 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 8 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 31.476/3/2006, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaților din București.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate, care prevăd situațiile în care nu operează întreruperea prescripției, aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 21, art. 24 și art. 154 alin. (1).
Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate nu pot fi considerate de natură să aducă atingere prevederilor constituționale ale art. 21, art. 24 și art. 154 alin. (1), întrucât exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor în baza prerogativelor sale, cu respectarea anumitor exigențe.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
În ceea ce privește competența de soluționare a excepției de neconstituționalitate, se observă că, atât timp cât instanța de judecată nu a reținut că un act normativ preconstituțional, de forța juridică a unei legi, este abrogat potrivit art. 154 alin. (1) din Constituție, sesizând Curtea Constituțională cu soluționarea excepției, aceasta este obligată să se pronunțe asupra textului de lege pe care instanța înțelege să-l aplice.
În aceste condiții, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958, dispoziții care au următorul conținut: "Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 154 alin. (1) potrivit cărora "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care nu contravin prezentei Constituții".
Curtea Constituțională a mai fost sesizată și în alte cauze cu excepția de neconstituționalitate a
art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 , cu motivare similară și raportare la prevederile constituționale ale
art. 21 și 24. Astfel, prin Decizia nr. 681 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 30 octombrie 2006,
Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, și
Decizia nr. 967 din 30 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 26 noiembrie 2007, Curtea a statuat că textul de lege criticat este constituțional.
Cu acele prilejuri, Curtea a statuat, în esență, că instituția prescripției extinctive și a condițiilor în care aceasta operează prezintă incontestabile justificări, inclusiv din punctul de vedere al accesului liber la justiție și al dreptului la apărare, asigurând stabilitatea și certitudinea necesare în raporturile juridice, precum și mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu posibilități mai mari de probare a drepturilor subiective, precum și cu consecințe pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrări a justiției.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaților din București în Dosarul nr. 31.476/3/2006 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent șef, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.