Decizia nr. 173/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 13.927/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspunde personal autoarea excepției, lipsind partea statul român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autoarei excepției, care susține admiterea acesteia, arătând, în esență, că textul de lege criticat instituie o stare de discriminare între titularii dreptului conferit prin

Decretul-lege nr. 118/1990

- ale căror indemnizații se actualizează în funcție de evoluția prețurilor și tarifelor, prin hotărâre a Guvernului, odată cu indexările aplicate pensiilor și celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat - și moștenitorii acestora - ale căror indemnizații se indexează prin hotărâre a Guvernului. Combătând punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, susține că în speță nu este vorba de două categorii diferite de beneficiari ai actului normativ criticat, astfel că nu se justifică argumentul potrivit căruia "egalitate nu înseamnă uniformitate". Mai solicită Curții ca, prin soluția pronunțată, aceasta să dispună "revenirea la forma inițială a articolului criticat, privind situația soțului supraviețuitor, când indemnizația cuvenită se indexa odată cu celelalte indexări ale pensiilor, dispunând totodată și calcularea retroactivă a acestor indexări, pe seama executivului", sens în care depune concluzii scrise și alte documente.

Reprezentantul Ministerului Public precizează, mai întâi, că solicitarea autoarei excepției privind modificarea textului legal criticat nu poate fi primită în fața Curții Constituționale, aceasta neavând rolul de legislator pozitiv. Față de criticile de neconstituționalitate privind pretinsa discriminare între titularii dreptului stabilit prin

Decretul-lege nr. 118/1990

și moștenitorii lor, arată că nu sunt întemeiate, deoarece aceștia aparțin unor categorii de subiecte de drept diferite, criteriul de departajare fiind persoana asupra căreia s-a exercitat în mod direct persecuția. Cât privește dispozițiile art. 15 alin. (1) și ale art. 48 alin. (1) din Constituție, invocate, susține că acestea nu au incidență în cauză și solicită, în concluzie, respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 13.927/1/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Excepția a fost ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu într-o cauză având ca obiect examinarea unei cereri de revizuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că modalitatea diferită de indexare a indemnizației lunare cuvenite soțului supraviețuitor în temeiul

art. 4 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , și anume prin hotărâre a Guvernului, este discriminatorie prin comparație cu cea prevăzută pentru titularii indemnizației, care, potrivit art. 3 alin. (3) din același act normativ, se actualizează tot prin hotărâre a Guvernului, dar odată cu indexările aplicate pensiilor și celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat. Astfel, prima categorie de beneficiari ai indemnizației, cea a soților supraviețuitori, este defavorizată față de cea a titularilor dreptului, deoarece indexările aplicate ultimei categorii se acordă mai des, fiind vorba de acele indexări aplicabile tuturor pensiilor și celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, în argumentarea punctului său de vedere, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Nu se poate reține încălcarea principiului egalității, susținută de autoarea excepției, în condițiile în care atât Curtea Constituțională, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat constant în sensul că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, acesta impunând ca la situații egale să corespundă un tratament egal, așa cum la situații diferite, tratamentul juridic trebuie să fie diferit. Prin urmare, opțiunea legiuitorului de a actualiza într-o anumită formă indemnizațiile stabilite pentru soții supraviețuitori și diferit pentru alte categorii de beneficiari ai actului normativ criticat nu contravine principiului egalității în drepturi sau principiului nediscriminării.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990

sunt constituționale, deoarece acestea nu conțin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalității în drepturi prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea fundamentală, ci se aplică în mod unitar tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice. Apreciază că prevederile art. 15 alin. (1) și ale art. 48 alin. (1) din Constituție, invocate, nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998.

Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare: "(3) Această indemnizație (n.n. indemnizația lunară de 100 lei neimpozabilă, cuvenită soțului/soției celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, deportați, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu) se indexează prin hotărâre a Guvernului și se poate cumula cu orice pensie."

Autoarea excepției consideră că textul de lege menționat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) privind principiile nediscriminării și al egalității în drepturi, art. 15 alin. (1) referitoare la principiul universalității legii și ale art. 48 alin. (1) referitoare la egalitatea între soți.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că neconstituționalitatea prevederilor

art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri este dedusă prin comparația acestora cu cele ale art. 3 alin. (3) din același act normativ, autoarea excepției concluzionând că primele conțin norme discriminatorii față de celelalte.

Curtea constată că art. 4 alin. (3) din actul normativ criticat prevede modalitatea de indexare a indemnizației lunare de 100 lei de care beneficiază soțul supraviețuitor în temeiul art. 4 alin. (1) și (2), și anume prin hotărâre a Guvernului. Pe de altă parte, dispozițiile art. 3 alin. (3) stabilesc că indemnizațiile cuvenite titularilor drepturilor, adică acele persoane care au fost persecutate din motive politice, deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, se actualizează în funcție de evoluția prețurilor și tarifelor, prin hotărâre a Guvernului, odată cu indexările aplicate pensiilor și celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat.

Curtea constată că cele două texte legale se aplică unor categorii de persoane diferite, ambele beneficiare ale unei indemnizații acordate în condițiile

Decretului-lege nr. 118/1990 , prima fiind constituită din înșiși titularii dreptului, iar a doua din soții supraviețuitori, în condițiile legii. Criteriul obiectiv și rezonabil de departajare în privința tratamentului juridic aplicat unei categorii față de cel specific celeilalte îl reprezintă tocmai calitatea de persoană persecutată în mod direct din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, deportată sau constituită ca prizonier.

Prin urmare, nu se poate susține că cele două categorii de subiecte de drept, deși ambele beneficiare ale unei indemnizații acordate de

Decretul-lege nr. 118/1990 , se află în aceeași situație, care ar impune un tratament juridic identic. În ceea ce privește principiul egalității în drepturi, Curtea s-a pronunțat constant în jurisprudența sa, concretizată prin

Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, și

Decizia nr. 175 din 4 noiembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 13 ianuarie 2000, că acesta nu înseamnă uniformitate. Astfel, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, recunoscându-se dreptul la diferență. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (Cazul "Marckx contra Belgiei", 1979).

Mai mult, Curtea observă că actul normativ criticat -

Decretul-lege nr. 118/1990

- reglementează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, ceea ce îi conferă acestuia caracter de act normativ reparatoriu, în sensul de reglementare a unor drepturi și beneficii acordate anumitor categorii de persoane determinate. Or, Curtea Constituțională a arătat în jurisprudența sa, de exemplu

Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, că, în materie de reparații acordate prin reglementări legislative, legiuitorul este liber să stabilească anumite criterii obiective, precum și modalități de acordare a acestora. Astfel, indemnizațiile de care beneficiază categoria titularilor dreptului se actualizează în funcție de evoluția prețurilor și tarifelor, prin hotărâre a Guvernului, odată cu indexările aplicate pensiilor și celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat, iar indemnizațiile prevăzute pentru soții supraviețuitori se indexează prin hotărâre a Guvernului. Ca autoritate publică a puterii executive, responsabilă cu realizarea politicii interne a statului, Guvernul este singurul în măsură a aprecia cuantumul unor asemenea indemnizații, precum și momentul oportun pentru indexarea lor, fără ca prin aceasta să se poată susține neconstituționalitatea prevederilor

art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 , prin încălcarea art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție, privind principiile nediscriminării și al egalității în drepturi a cetățenilor.

Cât privește invocarea prevederilor art. 15 alin. (1) și ale art. 48 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză.

În sfârșit, solicitările autoarei excepției, formulate în ședința publică, referitoare la o pretinsă intervenție legislativă a Curții asupra textului legal criticat, în sensul de a reglementa revenirea la o situație juridică anterior existentă și favorabilă acesteia, precum și acordarea, de către această instanță, a unor despăgubiri, prin calculul retroactiv al indexării cuvenite, se constată că acestea nu pot fi primite, fiind aspecte ce țin de competența, pe de o parte, a autorității legiuitoare și a instanței de judecată, pe de altă parte. De asemenea, astfel de susțineri nu se pot converti în critici de neconstituționalitate, fiind, sub acest aspect, inadmisibile.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 13.927/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2008.