Decizia nr. 411/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007

privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, excepție ridicată de Mihaela Toth și Sergiu-Andrei Toth în Dosarul nr. 3.915/107/2007 al Tribunalului Alba - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, aratând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorii excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.915/107/2007, Tribunalul Alba - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007

privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției. Excepția a fost ridicată de Mihaela Toth și Sergiu-Andrei Toth în cadrul unei acțiuni civile.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 7/2007

este contrar prevederilor art. 115 alin. (2) din Constituție, întrucât se referă și la alte drepturi decât cele avute în vedere de

art. 1 pct. III.7 din Legea nr. 502/2006 , prin care Guvernul a fost abilitat să emită

Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 . Pentru aceleași motive, art. 21 care se referă la dreptul la asistență medicală gratuită, iar nu la salarizare, depășește limitele abilitării, fiind contrar art. 115 alin. (2) din Constituție. De asemenea, consideră că a fost restrâns în mod neconstituțional dreptul la asistență medicală gratuită, întrucât, contrar reglementării anterioare, aceasta nu se mai acordă și soțului/soției și copilului aflat în întreținerea personalului auxiliar de specialitate.

Tribunalul Alba - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât

Legea nr. 247/2007

a aprobat cu modificări

Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 , incluzându-se mențiunea "alte drepturi", astfel că s-a acoperit formularea lacunară și generală din legea de abilitare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că textele constituționale pretins încălcate nu au legătură cu

art. 1 și 21 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 . Astfel, în ceea ce privește art. 1 din ordonanță, arată că acesta este un text de aplicabilitate generală, statuând categoriile de personal cărora li se aplică prevederile acestui act normativ. Cât privește dreptul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, în activitate sau pensionari, precum și al soțului/soției și al copiilor aflați în întreținerea acestuia la asistență medicală, medicamente și proteze, în mod gratuit, menționează că sunt aplicabile prevederile

art. 67 din Legea nr. 567/2004 , iar nu prevederile

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 , astfel că în cauză, în realitate, se ridică probleme de aplicare a legii, aspecte ce nu revin competenței instanței de contencios constituțional.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 53 din Constituție, arată că aceasta privește o omisiune legislativă și, în consecință, nu poate fi soluționată de Curtea Constituțională. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă raportată la prevederile

art. 115 alin. (2) din Constituție, arată că Ordonanța Guvernului nr. 8/2007

a fost adoptată cu respectarea prevederilor legii de abilitare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 și 21 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007

privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2007, și aprobată cu modificări prin

Legea nr. 247/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 19 iulie 2007.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 1: "Prezenta ordonanță reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la

art. 3 din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 21: "(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției la asigurările sociale de sănătate.

(2) Condițiile de acordare în mod gratuit a asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului."

Autorii excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor articole din Constituție: art. 53 privind restrângerea unor drepturi sau libertăți și art. 115 alin. (2) prin care se arată că "Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că necesitatea reglementării unui nou sistem de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției a fost determinată de o serie de rațiuni, între care cele mai importante au fost necesitatea corelării salarizării cu noile categorii de personal de specialitate reglementate prin acte normative mai recente, înlăturarea anumitor diferențe nejustificate sub aspectul salarizării între diferitele categorii de personal, implementarea strategiilor guvernamentale care a presupus o regândire a salarizării, astfel încât aceasta să fie adecvată noilor atribuții ce au revenit personalului auxiliar, și, nu în ultimul rând, realizarea unei reglementări unitare, coerente a drepturilor acestora.

În acest sens, urmărind conținutul

art. 1 pct. III.7 din Legea nr. 502/2006

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.051 din 29 decembrie 2006, prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanța pentru reglementarea salarizării personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției,

Ordonanța Guvernului nr. 8/2007

a dat o nouă reglementare în această materie, abrogând dispozițiile

Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, și pe cele ale

Legii nr. 56/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 iulie 1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare.

Având în vedere strânsa legătură dintre sistemul de salarizare și celelalte drepturi reglementate de

Ordonanța Guvernului nr. 8/2007

din perspectiva rațiunilor care au stat la baza emiterii acestui act normativ, Curtea apreciază că nu au fost încălcate prevederile art. 115 alin. (2) din Constituție.

În acest sens trebuie reținute și cele statuate în

Decizia nr. 903 din 16 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2007, în sensul că "numai în măsura în care ordonanța este emisă de Guvern fără existența împuternicirii date de Parlament în acest scop sau când prin conținutul său aceasta s-ar îndepărta evident de domeniul pentru care Parlamentul a abilitat Guvernul să emită ordonanțe, numai într-un atare caz o asemenea ordonanță este neconstituțională".

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 53 din Constituție, Curtea constată că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituție, "cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege". Prin urmare, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul, limitele și condițiile acordării acestor drepturi, precum și să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, fără ca aceasta să aibă semnificația unei restrângeri contrare dispozițiilor art. 53 din Constituție.

În același timp, Curtea consideră că nu poate fi reținută nici susținerea Guvernului privind inaplicabilitatea în cauză a prevederilor

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007

și incidența prevederilor

art. 67 din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. În acest sens trebuie observat că prin prevederile

art. 30 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007

s-a dispus abrogarea oricăror dispoziții contrare prevederilor acestui act normativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 21 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007

privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, excepție ridicată de Mihaela Toth și Sergiu-Andrei Toth în Dosarul nr. 3.915/107/2007 al Tribunalului Alba - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2008.