Decizia nr. 554/2008

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 și art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Eugenia Mariana Ladar și Viorica Iancu în Dosarul nr. 5.208/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.208/111/2007, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 și art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Eugenia Mariana Ladar și Viorica Iancu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate încalcă principiul egalității de arme, prin aceea că prevăd posibilitatea recursului numai împotriva hotărârii prin care instanța se desesizează. Se creează astfel o situație de inechitate între inculpat, pe de o parte, și Ministerul Public, pe de altă parte, inculpatului nedându-i-se posibilitatea de a recura încheierea prin care i se respinge o cerere de restituire a cauzei la procuror, fie în vederea refacerii urmăririi penale, fie în vederea refacerii actului de desesizare, decât după parcurgerea primului grad de jurisdicție. Se mai arată că prin această limitare se încalcă și dreptul la un recurs efectiv. În opinia autoarelor excepției, deși aparent aceste garanții ar fi respectate prin acordarea posibilității de a recura o dată cu fondul încheierile în discuție, în concret acest fapt nu este realizabil.

Tribunalul Bihor - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "modul în care sunt reglementate dispozițiile art. 361 alin. 2, art. 385^1 alin. 2 și art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală nu este discriminatoriu". Arată, totodată, că încheierile în discuție pot fi atacate o dată cu fondul cauzei, astfel încât părțile au dreptul la un recurs efectiv.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă normele constituționale invocate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, arătând că acestea nu prevăd privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru niciuna dintre părțile procesului penal, nu încalcă principiul accesului liber la justiție și nu implică un tratament juridic diferențiat față de persoane aflate în aceeași situație juridică.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 și art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 332 alin. 4: "Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror și de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă.";

- Art. 361 alin. 2: "Încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul."

- Art. 385^1 alin. 2: "Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, cu raportare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra constituționalității textelor de lege criticate în prezenta cauză, în raport cu aceleași texte din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în raport cu critici similare.

Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 591 din 8 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 28 noiembrie 2005, și

Decizia nr. 285 din 11 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reținute, că art. 332 alin. 4 și art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiție și nici dreptul la un proces echitabil.

Tot astfel, prin

Decizia nr. 554 din 16 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 37 din 12 ianuarie 2005, și

Decizia nr. 32 din 24 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 19 mai 2000, Curtea a respins, pentru considerentele acolo reținute, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată anterior de Curte, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 și art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Eugenia Mariana Ladar și Viorica Iancu în Dosarul nr. 5.208/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2008.