Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 552/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 și art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

prezumat în vigoare

Data actului: 15 mai 2008
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 434 din 10 iunie 2008
Citat de: 15 acte
Citează: 4 acte
Structură: 2 articole · 18.742 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Modifică 1

Decizia nr. 45/1995 2 mai 1995 cu privire la constituționalitatea unor prevederi din Legea pentru organizarea și exercita…

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Legea nr. 78/2000 8 mai 2000 (prevederi anume) pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18^1

și

art. 18^2 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Vasile Butnaru și Silvia Hrițuleac în Dosarul nr. 1.745/333/2007 al Judecătoriei Vaslui, de Claudiu Oteleanu în Dosarul nr. 11.323/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București și de Neculai Nica în Dosarul nr. 3.144/98/2007 (nr. format vechi 1.620/2007) al Tribunalului Ialomița - Secția penală.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției Vasile Butnaru, apărătorul ales Florin Doran din cadrul Baroului București și personal autorul excepției Claudiu Oteleanu, asistat de apărătorul ales Adrian Roseti din cadrul aceluiași barou. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

În Dosarul nr. 63D/2008, partea Gheorghe Ciurilă a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, motivat de împrejurarea că, în opinia sa, procedura de citare este nelegal îndeplinită. Astfel, învederează Curții că partea Liga pentru Apărarea Drepturilor Tinerilor nu a fost citată la adresa corectă, iar partea Societatea Comercială Sitex Serv - S.R.L. și-a schimbat sediul și denumirea. Depune în acest sens o copie a unui act adițional și contract de cesiune la actele constitutive ale societății, emis la data de 14 martie 2008.

Autorul excepției Claudiu Oteleanu, prin apărătorul prezent, susține cererea invocată.

Curtea constată că partea Liga pentru Apărarea Drepturilor Tinerilor a fost citată și la adresa indicată, iar în ce privește situația Societății Comerciale Sitex Serv - S.R.L. sunt operante dispozițiile

art. 98 din Codul de procedură civilă . Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992

și

art. 156 din Codul de procedură civilă , respinge ca nefondată cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 45D/2008, nr. 63D/2008 și nr. 1.013D/2008 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Apărătorii aleși ai autorilor excepției sunt de acord cu conexarea celor trei dosare.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile

art. 164 din Codul de procedură civilă , nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.013D/2008 și a Dosarului nr. 63D/2008 la Dosarul nr. 45D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele dă cuvântul apărătorului ales al autorului excepției Vasile Butnaru, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, deoarece prevederile

art. 18^1 din Legea nr. 78/2000

nu satisfac pe deplin cerințele de previzibilitate necesare oricărei norme juridice.

Apărătorul ales al autorului excepției Claudiu Oteleanu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate așa cum a fost formulată și depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 23 noiembrie 2007, 9 ianuarie 2008 și 21 martie 2008, pronunțate în dosarele nr. 1.745/333/2007, nr. 11.323/299/2007 și nr. 3.144/98/2007 (nr. format vechi 1.620/2007), Judecătoria Vaslui, Judecătoria Sectorului 1 București și Tribunalul Ialomița - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18^1 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție,

art. 18^1

și

art. 18^2 din Legea nr. 78/2000

și, respectiv,

art. 18^1 alin. 1

din aceeași lege.

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Vasile Butnaru, Silvia Hrițuleac, Claudiu Oteleanu și Neculai Nica.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale

art. 15 alin. (1) ,

art. 21 alin. (3) ,

art. 24 alin. (1) ,

art. 53 alin. (2),

deoarece nu răspund exigențelor de previzibilitate și precizie, putând da naștere la interpretări arbitrare sau chiar abuzive, încalcă principiul legalității incriminării, întrucât elementul material al infracțiunii, rezultatul faptei și subiectul pasiv sunt prevăzute ambiguu și neclar. Așa fiind, sunt afectate dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție, deoarece nu se permite învinuitului sau inculpatului să se apere și să administreze probe în raport de fapta precis și legal determinată. În plus, în caz de stabilire a vinovăției, prin sancțiunea prevăzută, se restrânge disproporționat, în raport cu situația care a determinat-o, dreptul la libertate.

De asemenea, prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale

art. 16

referitoare la egalitatea în drepturi, ale

art. 23

referitoare la libertatea individuală și ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, deoarece este supraprotejată proprietatea publică în comparație cu cea privată. În aceste condiții, este evident că, potrivit textelor legale criticate, s-au instituit măsuri de protejare deosebită pentru sume ale Uniunii Europene (sau orice alte sume), pe când sumele ce reprezintă obiectul unor convenții între statul român și alți contractanți, dar și între persoane fizice, nu se bucură de aceeași protecție, așa încât se naște o stare de vădită inferioritate între cele două categorii de proprietăți.

În sfârșit, prevederile legale menționate încalcă și dispozițiile constituționale ale

art. 20 alin. (2)

referitoare la cazul în care au prioritate reglementările internaționale și ale

art. 135 alin. (1)

referitoare la economia de piață, deoarece, ca o consecință directă a egalității în drepturi a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, ar trebui ca și patrimoniul, cu referire directă la fondurile Comunităților Europene, să fie în mod egal garantat prin legislațiile naționale, atât cu mijloace civile, administrative, contravenționale, cât și prin norme de drept penal.

Așa fiind, de vreme ce prin

art. 11 alin. (1) din Constituție

statul român este obligat să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, este firesc ca, în absența unei norme exprese, să nu se instituie obligația de a reglementa distinct în dreptul intern o modalitate mai severă de sancțiuni ale unor fapte în legătură cu modul de obținere și utilizare a fondurilor puse la dispoziție de Comunitățile Europene.

Judecătoria Vaslui opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, neexistând nicio contradicție între reglementările legale criticate și prevederile constituționale invocate.

Judecătoria Sectorului 1 București opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, neexistând nicio contradicție între reglementările legale criticate și prevederile constituționale invocate. Astfel, legiuitorul, ca urmare a necesităților economico-politico-sociale înregistrate la acest moment, a dorit a descuraja practicile ce aduc atingere fondurilor provenite din bugetul general al Comunităților Europene.

Tribunalul Ialomița - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, neexistând nicio contradicție între reglementările legale criticate și prevederile constituționale invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul României consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul, ca urmare a necesităților economico-politico-sociale înregistrate la acest moment, a dorit să descurajeze practicile ce aduc atingere fondurilor provenite din bugetul general al Comunităților Europene.

În realitate, ceea ce se urmărește prin invocarea excepției constă în schimbarea textelor criticate, în sensul micșorării limitelor speciale ale pedepsei privative de libertate în cazul infracțiunilor reglementate de

Legea nr. 78/2000 . Or, sub acest aspect, jurisprudența Curții Constituționale este constantă, statornicind limite ale competenței acesteia : Curtea "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea sau modificarea unor noi prevederi celor instituite." ( Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995).

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece definirea prin lege, în acord cu rațiuni de politică penală, a unor categorii de infracțiuni în legătură directă cu cele de corupție ori cu cele asimilate, în cadrul cărora sunt incluse și faptele prevăzute în textul de lege criticat, nu încalcă dispozițiile

art. 16 ,

art. 21

și

art. 44 din Constituție

și nu reprezintă o încălcare a principiului universalității.

De asemenea, textul de lege atacat nu consacră un caz de restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale în sensul

art. 53 din Constituție , situație în care ar fi obligatorie și respectarea principiului instituit la alin. (2) al aceluiași articol. Prin urmare, restrângerea exercițiului unor drepturi, spre a fi caracterizată ca atare, trebuie să decurgă nemijlocit din lege, să aibă caracter temporar, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și să fie instituită doar pentru perioada în care acționează cauzele ce au determinat-o, situații care sunt enumerate limitativ la

alin. (1) al art. 53 din Legea fundamentală .

Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18^1 din Legea nr. 78/2000

față de

art. 135 din Legea fundamentală , Avocatul Poporului arată că dispozițiile contestate dau expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Dispozițiile

art. 11

și

art. 20 din Constituție

nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 18^1

și

art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, dispoziții care au fost introduse prin cartea II, titlul I pct. 18 din

Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care au următorul conținut:

Articolul 18

^1 : "(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează omisiunea de a furniza, cu știință, datele cerute potrivit legii pentru obținerea de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) au produs consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi."

Articolul 18

^2 : "(1) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(3) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației unui folos legal obținut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la alin. (1)."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit

art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție , legiuitorul are libertatea de a stabili prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. Acest lucru nu presupune însă uniformitate de reglementare, motiv pentru care, din anumite rațiuni de politică penală ori din considerente ce izvorăsc din realități iminente, Parlamentul poate incrimina, prin lege specială, o anumită conduită susceptibilă de a leza o serie de relații sociale ocrotite.

Așa fiind, dispozițiile legale criticate din

Legea nr. 78/2000 , care reglementează una dintre modalitățile de săvârșire a infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relațiilor sociale referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente în vederea obținerii de fonduri din bugetul general al instituției europene. Aceasta reprezintă o opțiune de politică legislativă și nu aduce în niciun fel atingere dispozițiilor constituționale invocate în cauză. Astfel, textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor calificate ca subiecți activi și care se află în ipoteza normei, fără nicio discriminare și, de asemenea, nu încalcă niciuna dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil ori dreptul la apărare, partea interesată având deplina libertate de a se prevala de toate acestea.

Cât privește critica referitoare la absența din conținutul reglementării a exigențelor de previzibilitate și precizie, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece textul are o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. De altfel, în cauza Wingrove contra Marii Britanii din 25 noiembrie 1996, Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă pertinentă, care înglobează atât dreptul scris, cât și pe cel nescris, trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, circumstanțele care pot rezultă dintr-un act determinat. Or, nu se poate susține că dispozițiile legale criticate sunt văduvite de o astfel de cerință, deoarece acestea nu fac altceva decât să incrimineze uzul de fals comis în scopul circumstanțiat al obținerii de fonduri pe nedrept din bugetul general al Comunităților Europene.

Cât privește pretinsa încălcare a

art. 44 din Legea fundamentală , Curtea constată că acesta nu are incidență în cauză, iar dispozițiile

art. 135 alin. (1) din Constituție

sunt pe deplin respectate de normele legale criticate, care, dimpotrivă, reprezintă o garanție a funcționării unei economii de piață și care nu fac altceva decât să incrimineze uzul de fals comis în scopul circumstanțiat al obținerii de fonduri pe nedrept din bugetul general al Comunităților Europene. De altfel, prin reglementarea criticată nu se urmărește protecția dreptului de proprietate privată, ci protecția unor fonduri ce țin de patrimoniul unei instituții suprastatale, care, din această perspectivă, capătă, în acord cu dispozițiile

art. 148 din Constituție , conotațiile unei proprietăți publice distincte.

Introducerea, prin lege specială, a unei noi infracțiuni distincte cu un regim sancționator mai sever al faptelor enumerate în

art. 18^1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000

nu este de natură a afecta dispozițiile art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor internaționale, deoarece, pe de o parte, aceste prevederi constituționale sunt aplicabile numai în domeniul drepturilor omului și, pe de altă parte, vizează o problemă de aplicare a legii, constând în prioritatea reglementărilor internaționale mai favorabile, aspect care excedează competenței Curții Constituționale.

Prevederile

art. 23 din Constituție

nu au incidență în cauză, întrucât dispozițiile legale contestate nu dispun cu privire la libertatea individuală.

Celelalte dispoziții constituționale invocate nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18^1

și

art. 18^2 din Legea nr. 78/2000

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2008.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.