Decizia nr. 526/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 și

art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, precum și a Legii nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația de locatari nr. 761 Galați în Dosarul nr. 56/121/2004 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate privind alin. 3 al art. 299 din Codul de procedură civilă și ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate privind celelalte prevederi de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 56/121/2004, Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 și

art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, precum și a Legii nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația de locatari nr. 761 Galați.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin normelor constituționale și din actele internaționale invocate, întrucât "recursul nu se judecă de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ci se judecă de către o instanță locală, inferioară în grad Înaltei Curți de Casație și Justiție".

Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ arată că alin. 3 al art. 299 din Codul de procedură civilă a fost abrogat prin

art. I pct. 45 din Legea nr. 219/2005 . În ce privește art. 3 din Codul de procedură civilă și

art. II din Legea nr. 219/2005 , apreciază că aceste prevederi de lege nu contravin dispozițiilor constituționale și celor ale actelor internaționale invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că alin. 3 al

art. 299 din Codul de procedură civilă a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005 , astfel că excepția referitoare la aceste prevederi este inadmisibilă. În ce privește celelalte prevederi legale criticate, consideră că sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Analizând prevederile de lege criticate, Curtea constată că, deși a fost sesizată de instanța de judecată cu excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 195/2004 , în integralitate, în realitate atât din încheierea de sesizare, cât și din notele scrise ale autorului excepției rezultă că excepția se referă numai la art. II din această lege.

Așadar, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 3 și art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, precum și prevederile

Legii nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.

Textele constituționale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 1 - Statul Român, art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 - Universalitatea, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 124 - Înfăptuirea justiției și art. 126 - Instanțele judecătorești. Este invocată, de asemenea, încălcarea art. 6, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a art. 1, 2, 6, 8, 10 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Alin. 3 al art. 299 din Codul de procedură civilă a fost abrogat prin

art. I pct. 45 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Față de această situație, în conformitate cu dispozițiile

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea Constituțională poate decide numai asupra actelor normative în vigoare, excepția privind aceste prevederi urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

II. În ce privește art. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "Curțile de apel judecă: 1. în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale; 2. ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță; 3. ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege; 4. în orice alte materii date prin lege în competența lor.", Curtea constată că acesta a mai fost supus controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 622 din 26 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007, Curtea a statuat că acest text reglementează norme de procedură și nu este contrar dispozițiilor art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 11 alin. (2), art. 20, art. 24 alin. (1) și ale art. 126 din Legea fundamentală, precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Considerentele și soluția acestei decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

III. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. II din Legea nr. 195/2004 , care are următoarea redactare:

"(1) Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor și aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit spre judecată instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea în primă instanță.

(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecată curților de apel.

(3) Recursurile prevăzute la alin. (1) și (2), a căror admisibilitate în principiu nu a fost examinată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol și se trimit, pe cale administrativă, instanțelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinată, se trimit prin declinarea competenței, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților.", Curtea constată că prin decizii anterioare a mai soluționat excepții de neconstituționalitate având același obiect. De exemplu, prin

Decizia nr. 333 din 28 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 23 august 2005, și

Decizia nr. 670 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a statuat, în esență, făcând referire la jurisprudența anterioară, că "dispoziția legală criticată a fost adoptată pentru a se debloca activitatea de soluționare a recursurilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în aplicarea prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 , avea competență generală în materia recursului civil, iar din această cauză, dat fiind numărul mare al cauzelor pe rol, se afla în imposibilitate de a asigura soluționarea acestora în termenul rezonabil impus de art. 21 alin. (3) din Constituție".

De asemenea, Curtea a mai decis că posibilitatea de a exercita o cale de atac împotriva soluției de trimitere a dosarului, pe cale administrativă sau prin încheiere de declinare de competență, la instanța devenită competentă potrivit noii reglementări ar fi dus la tergiversarea soluționării cauzei.

Atât soluția, cât și considerentele acestor decizii sunt valabile și în această cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația de locatari nr. 761 Galați în Dosarul nr. 56/121/2004 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Codul de procedură civilă, precum și a

art. II din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 mai 2008.