Decizia nr. 419/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Apostolescu Eugenia Rodica împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 19 martie 1997 *).

_____________

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 20 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2 și a art. 330^3 din Codul de procedură civilă, ridicată de Apostolescu Eugenia Rodica.

Prin Decizia nr. 55 din 19 martie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia Curții Constituționale nr. 73/1996, definitivă prin Decizia nr. 96/1996, prin care s-a constatat ca prevederile art. 330, art. 330^2 alin. 2 și ale art. 330^3 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar prevederile art. 330^2 alin. 1 sunt neconstituționale. Cat privește dispozițiile art. 330^1, prin aceeași decizie s-a constatat ca, urmare modificării acestui text prin Legea nr. 17/1997, excepția este lipsită de obiect.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Apostolescu Eugenia Rodica, pentru următoarele motive:

- Decizia nr. 55/1997 nu include, la excepțiile de neconstituționalitate care au fost soluționate, excepția privitoare la dispozițiile art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă;

- decizia recurată nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse excepțiile invocate;

- Curtea a omis să se pronunțe cu privire la incidența în timp, pe care o are modificarea art. 330^1 din Codul de procedură civilă, prin Legea nr. 17/1997, asupra recursului în anulare;

- prin decizia recurată s-au respins în mod greșit, ca fiind lipsite de obiec, excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 330^1 și art, 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă;

- nu a fost analizata neconstituționalitatea art. 330 din Codul de procedură civilă, ci doar s-au făcut unele referiri la alte decizii ale Curții Constituționale;

- Curtea nu s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și art. 25 din Legea nr. 112/1995;

- în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 47/1992, Curtea trebuie să solicite puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și sa citeze părțile, cu ocazia judecării fondului.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece, asupra constituționalității legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, sunt obligatorii.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

avans în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2 și ale art. 330^3 din Codul de procedură civilă, raportate al dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Motivele de recurs prin care se susține ca instanța de fond nu a analizat constituționalitatea 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă sunt neintemeiate. În chiar considerentele deciziei recurate se arata ca asupra constituționalității acestor prevederi legale Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73/1996.

Referirea la precedente judiciare nu reprezintă o nemotivare a deciziei de fond, astfel cum susține recurenta, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi constituțională într-o cauza și neconstitutionala în alta cauza, cat timp legitimitatea sa constituțională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispozițiile și principiile constituționale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pe cale de consecința, referirea la decizii anterioare, prin care Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, nu înseamnă o nemotivare, ci dimpotriva, aplicarea consecventa a dispozițiilor constituționale și legale.

Cat privește incidența în timp a modificării art. 330^1 din Codul de procedură civilă, prin Legea nr. 17/1997, se constată că această lege nu cuprinde dispoziții în acest sens, iar Curtea Constituțională nu are competența de a interpreta aplicarea dispozițiilor unei legi sub raportul acțiunii lor în timp, ci numai de a constata dacă aceste dispoziții sunt în concordanta cu Constituția, ceea ce decizia recurată a și făcut.

Nici motivul de recurs privind gresita respingere a excepției de neconstituționalitate a art. 330^1 și a art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ca fiind lipsită de obiect, nu este întemeiat. Noua redactare a textului art. 330^1 din Codul de procedură civilă, urmare modificării prin Legea nr. 17/1997, a înlăturat prevederile ce formau obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel ca, în mod întemeiat, în decizia recurată s-a constatat ca excepția de neconstituționalitate privind acest text este lipsită de obiect. Cat privește art. 330^2 alin. 1 din același cod, de asemenea, în mod întemeiat a fost respinsă excepția de neconstituționalitate ca fiind lipsită de obiect, deoarece prevederile acestui text au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 73/1996, și pe cale de consecința, nu mai puteau face obiectul unei noi excepții, pentru ca, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, constatarea neconstitutionalitatii unei dispoziții legale are efecte erga omnes. Fiind obligatorie, o asemenea decizie se impune și jurisdicției Curții.

Critica referitoare la nesoluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și art. 25 din Legea nr. 112/1995 este neîntemeiată. Prin Încheierea din 20 decembrie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 74/1996, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330, art. 330^1 art. 330^2 și ale art. 330^3 din Codul de procedură civilă, retinand ca dispozițiile Legii nr. 112/1995 nu sunt incidente în cauza.

Potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere". Asa cum s-a arătat, prin încheierea de sesizare, Curtea Constituțională nu a fost legal investită cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 112/1995, astfel ca, în mod corect, prin Decizia nr. 55 din 19 martie 1997, Curtea Constituțională s-a pronunțat doar asupra constituționalității art. 330, art. 330^1, art. 330^2 și a art. 330^3 din Codul de procedură civilă.

Motivul de recurs privind nesolicitarea la judecata în fond a punctelor de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, precum și necitarea părților, este, de asemenea, neîntemeiat, deoarece excepția de neconstituționalitate a fost soluționată în condițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care permite soluționarea cauzei fără citarea părților și nu obliga la solicitarea punctelor de vedere menționate.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Apostol Eugenia Rodica împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 19 martie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 1997.