Decizia nr. 428/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Cruceanu Stanca Anca și Stanciu Bistra împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 19 martie 1997 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 13 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330 și a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Cruceanu Stanca Anca și Stanciu Bistra.

Prin Decizia nr. 55 din 19 martie 1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1, constatând, pe de o parte, ca excepția invocată în legătură cu prevederile ultimului text este fără obiect, în urma modificării acestuia prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, iar pe de altă parte, ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă au fost declarate constituționale.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, Cruceanu Stanca Anca și Stanciu Bistra, pentru următoarele motive: prin Decizia nr. 55/1997 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, deși modificările art. 330^1 din același cod produc efecte pentru viitor; la data când s-a invocat excepția de neconstituționalitate, art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu era modificat, astfel încât Curtea Constituțională avea obligația să se pronunțe asupra incidentei în timp a acestei modificări.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca recursul este neîntemeiat, întrucât asupra constituționalității prevederilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizii definitive, care sunt obligatorii, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, în sensul că dispozițiile acestui text de lege sunt constituționale.

În recurs se invoca aceleași argumente ca și în susținerea excepției de neconstituționalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să schimbe practica constanta a Curții Constituționale în aceasta materie, față de dispozițiile art. 145 alin. (2) din Constituție, motivul de recurs este neîntemeiat.

Referitor la constituționalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că, asa cum s-a arătat și în decizia recurată, aceste dispoziții au fost modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, în sensul că recursul în anulare se poate introduce în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

În legătură cu acest aspect al modificării între timp a unui text legal, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, ca sesizarea privind excepția de neconstituționalitate rămâne valabilă numai dacă textul, în noua sa redactare, conserva excepția de neconstituționalitate.

Or din examinarea conținutului actual al dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă reiese ca au fost inlaturate prevederile ce formau obiectul excepției de neconstituționalitate cu care Curtea a fost investită, conform art. 23 din Legea nr. 47/1992, astfel ca aceasta a rămas fără obiect, asa cum întemeiat s-a reținut prin decizia recurată.

Cat privește incidența în timp a modificării art. 330^1 din Codul de procedură civilă, prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, se constată că această lege nu cuprinde dispoziții în acest sens, iar Curtea Constituțională nu are competența de a interpreta aplicarea dispozițiilor unei legi sub raportul acțiunii lor în timp, ci numai de a constata dacă aceste dispoziții sunt în concordanta cu Constituția, ceea ce decizia recurată a și făcut.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Cruceanu Stanca Anca și Stanciu Bistra împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 19 martie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 1997.

-----------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu