Decizia nr. 430/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Frank Karl și Frank Emil Arthur împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 19 martie 1997 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 19 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Frank Karl și Frank Emil Arthur.

Prin Decizia nr. 55 din 19 martie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3, art. 330^4, art. 330^1 și ale art. 330^2 alin. 1, constatând ca excepția invocată în legătură cu prevederile ultimelor doua texte este lipsită de obiect, pe de o parte, referitor la art. 330^1, ca urmare a modificării acestui text prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, iar pe de altă parte, ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă au fost declarate neconstituționale.

Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea a avut în vedere ca asupra acestor excepții de neconstituționalitate s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, statuandu-se în sensul arătat în decizia ce face obiectul recursului.

Împotriva

Deciziei nr. 55 din 19 martie 1997

au declarat recurs, în termen legal, Frank Karl și Frank Emil Arthur, pentru următoarele motive: excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă au fost respinse în mod greșit prin decizia atacată, întrucât și în prezent aceste texte sunt vadit neconstituționale, deoarece, deși Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestor texte prin alte decizii, a apărut o noua modificare a Codului de procedura civilă, care limitează la 6 luni posibilitatea de a declara recurs în anulare de către procurorul general; exprimarea "excepțiile urmează să fie respinse" (fără o motivare juridică) ca vadit nefondate, fiind lipsite de obiect, creează unele dubii cu privire la argumentele juridice invocate în decizia atacată.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330^1 și ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă fiind lipsită de obiect, iar cea privind dispozițiile art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din același cod fiind neîntemeiată.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constituțională a constatat ca dispozițiile art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, declarand, totodată, neconstituționale dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din același cod.

Or, soluția inițială de respingere a unei excepții de neconstituționalitate rămâne obligatorie și în cazul reiterarii acesteia - potrivit deciziilor Curții Constituționale nr. 27 din 25 mai 1993 și nr. 36 din 5 iulie 1993 -, iar un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, aceasta fiind lipsită de obiect, potrivit deciziilor nr. 107 din 2 noiembrie 1994, nr. 92 din 12 octombrie 1995 și nr. 58 din 14 mai 1996.

Prevederile art. 330^1 din codul citat au fost modificate prin Legea nr. 17/1997, introducându-se termenul de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare în procesul civil. Astfel, s-au înlăturat prevederile ce formau obiectul excepției de neconstituționalitate și care admiteau declararea oricând a recursului în anulare.

Ca urmare, prin decizia recurată, dat fiind noul conținut al art. 330 din Codul de procedură civilă, în mod întemeiat s-a stabilit ca excepția de neconstituționalitate referitoare la acest text legal este lipsită de obiect, deoarece din conținutul art. 330^1 au fost eliminate prevederile ce formau obiectul excepției de neconstituționalitate și, ca atare, excepția nu mai are obiect.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Frank Karl și Frank Emil Arthur împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 19 martie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 1997.

-----------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu