Decizia nr. 663/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Martau Victoria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 315 din 8 iulie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 decembrie 1997, în prezenta intimaților-intervenienți Dolezal Iosif și Nicolescu Veronica, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 1 aprilie 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatele-reclamante Brumar Maria și Martau Victoria.

Prin Decizia nr. 315 din 8 iulie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe practica jurisdicțională a Curții Constituționale în materia recursului în anulare.

Împotriva deciziei sus-menționate Martau Victoria a declarat recurs, în termen legal, considerând ca aceasta este nelegală, întrucât și după apariția Legii nr. 17/1997, prin care s-a instituit un termen pentru exercitarea recursului în anulare, se încalcă dispozițiile Constituției "care garantează egalitatea tuturor părților aflate în judecata". Se apreciază ca dispozițiile legale atacate pe calea excepției de neconstituționalitate "creează în mod artificial drepturi în plus Parchetului General".

Întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 138/1997.

Nici una dintre autoritățile menționate nu a comunicat punctul ei de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

În ceea ce privește recursul exercitat în cauza, se constată că nu este întemeiat, întrucât Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă în condițiile stabilite prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, a statuat în sensul că recunoașterea legitimării procesuale active pentru exercitarea recursului în anulare numai procurorului general nu constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale.

Motivele ce au fundamentat aceste decizii subzistă și în prezenta cauza, neintervenind nici un element care să determine schimbarea practicii jurisdicționale, constante a Curții, în materia recursului în anulare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992, în redactarea sa anterioară modificării,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Martau Victoria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 315 din 8 iulie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 1997.