Decizia nr. 319/1997

-------------

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Claudia Miu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părților, examinând excepția de neconstituționalitate, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 23 aprilie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.717/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de intimatul-reclamant Petrescu Marius.

Atât din cuprinsul încheierii, cat și din concluziile scrise, depuse la dosar, rezultă ca Petrescu Marius a ridicat excepția de neconstituționalitate și cu privire la dispozițiile art. 77 din Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991, ale art. 26 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, ale art. 1 din Legea nr. 91/1992 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Statului Israel privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, încheiat la Ierusalim la 2 septembrie 1991, precum și cu privire la art. 67 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993.

Instanța suprema, însă, a decis, cu opinia separată a unui judecător, sa respingă excepția de neconstituționalitate invocată cu privire la dispozițiile legale anterior menționate, întrucât acestea nu au aplicare în cauza.

În susținerea excepției, autorul acesteia nu a arătat căror prevederi constituționale contravin dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă. El s-a limitat la motivarea excepției de neconstituționalitate, ridicată cu privire la prevederile art. 77 din Legea nr. 58/1991 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, care nu a fost primită de Curtea Suprema de Justiție.

Exprimandu-și opinia, instanța suprema apreciază ca excepția este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să soluționeze excepția privind art. 330 din Codul de procedură civilă, cu care a fost legal sesizată.

1. Nu sunt arătate motivele ce justifica ridicarea excepției nici în încheierea de sesizare, nici în notele scrise, depuse în susținerea acesteia; nu este menționat nici un text constituțional care se afla în raport antitetic cu dispozițiile legale atacate. Sunt neconstituționale, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, numai dispozițiile legale care încalcă prevederile sau principiile Constituției, iar Curtea se poate pronunța asupra prevederilor atacate în limitele sesizării, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992. Pe cale de consecința, neindicarea normei constituționale incalcate constituie motiv de respingere a excepției.

2. Prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă și a constatat ca prevederile sale sunt constituționale.

Întrucât considerentele care au fundamentat deciziile citate anterior subzistă și în speta de fața și, având în vedere că nu au survenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curții Constituționale, urmează ca excepția ridicată să fie respinsă ca vadit nefondata.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de Petrescu Marius în Dosarul nr. 2.717/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 8 iulie 1997.