Decizia nr. 961/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum și a dispozițiilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 și art. 39 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Acsinte Gaspar - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, precum și a dispozițiilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 și
art. 39 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mabis" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.287/289/2007 al Judecătoriei Reghin.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 10 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.287/289/2007, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, precum și a dispozițiilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 și
art. 39 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mabis" - S.R.L.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate contravin normelor constituționale care consacră statul român de drept, universalitatea drepturilor și a libertăților fundamentale, garantarea dreptului de proprietate și interzicerea confiscării averii dobândite licit, precum și celor referitoare la inviolabilitatea proprietății private, deoarece pentru una și aceeași faptă contravențională (primirea la muncă a persoanelor fără contracte de muncă încheiate) se aplică mai multe sancțiuni contravenționale cumulate, "sub pretextul irelevant și abuziv al numărului persoanelor". Se mai arată că
art. 276 alin .(1) lit. e) din Legea nr. 53/2003
contravine art. 1 alin. (3) și (5), art. 15 alin. (1), art. 29 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 45 și art. 135 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece, deși angajatorul nu are niciun mijloc legal pentru a constrânge angajatul să semneze contractul de muncă, și, prin urmare, culpa pentru neîncheierea contractului îi revine acestuia din urmă, totuși cel sancționat este angajatorul. Cu privire la art. 28 alin. (2) și
art. 29 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
se susține că sunt neconstituționale, deoarece creează o discriminare între contravenienți. În opinia autorului excepției, art. 15-20 și art. 31-34 din același act normativ încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție, "împrejurări deja sancționate de CEDO în Cauza Anghel contra României." În sfârșit,
art. 39 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
încalcă art. 1 alin. (3) și (5), art. 15 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (8), art. 56 și art. 136 alin. (5) din Constituție, deoarece, deși sancțiunea contravențională a amenzii are caracter pur administrativ, care antrenează doar o răspundere patrimonială administrativă, contravenientul este supus executării silite fiscale.
Judecătoria Reghin apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, "întrucât dispozițiile constituționale invocate de petentă vizează instituții fundamentale de drept în România, iar dispozițiile legale atacate cu excepția de neconstituționalitate privesc sancțiuni de natură contravențională".
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu încalcă niciuna dintre prevederile constituționale invocate de autoarea excepției. Se face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îi constituie dispozițiile
art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, precum și dispozițiile art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 și
art. 39 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
-
Articolul 276
alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 : "Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: [...]
e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei;"
-
Articolul 15
20 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
fac parte din cap. II al ordonanței, intitulat "Constatarea contravenției", și reglementează aspecte procedurale referitoare la stabilirea contravenției, conținutul procesului-verbal de contravenție și condițiile de întocmire a acestuia;
-
Articolul 28
alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 : "Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A. sau la unitățile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile autorităților administrației publice locale ori ale altor instituții publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcționează, de cetățenia, domiciliul sau de reședința contravenientului ori de locul săvârșirii contravenției, precum și la ghișeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanță se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin poștă organului din care acesta face parte, potrivit dispozițiilor alin. (1).";
- Art. 29 din același act normativ: "Dispozițiile art. 28 se aplică și în cazurile prevăzute la art. 10 alin. (2), dacă contravenientul achită jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ pentru fiecare dintre contravențiile constatate, fără ca prin totalizare să se depășească maximul prevăzut pentru contravenția cea mai gravă.";
-
Articolul 31
34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
se referă la procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție, iar art. 39 alin. (3) din același act normativ prevede că executarea sancțiunii contravenționale se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român de drept, ale 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor și a libertăților fundamentale, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 29 alin. (1) referitoare la libertatea conștiinței, ale art. 30 alin. (1) privind libertatea de exprimare, ale art. 44 alin. (1) și (8) privind garantarea dreptului de proprietate și interzicerea confiscării averii dobândite licit, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 135 alin. (1) și (2) privind economia României și ale art. 136 alin. (5) care consacră inviolabilitatea proprietății private.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:
I. În ceea ce privește
art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, acesta a mai fost examinat de Curte din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 448 din 15 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 septembrie 2005, și
Decizia nr. 655 din 5 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2006, Curtea a statuat că "răspunderea pentru încheierea contractului individual de muncă revine, în mod firesc, angajatorului. Existența contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar și atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă, asigură și cunoașterea și exercitarea obligațiilor legale ce le revin celor care folosesc forță de muncă salariată. Prevederea obligației încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, precum și sancționarea neîndeplinirii acestei obligații legale nu îngrădesc în niciun fel exercițiul dreptului la muncă și, cu atât mai puțin, libertatea comerțului".
Întrucât nu s-au evidențiat elemente sau motive noi care ar putea determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, soluția și considerentele deciziei citate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. În ceea ce privește dispozițiile constituționale ale art. 29 alin. (1) referitoare la libertatea conștiinței și ale art. 30 alin. (1) privind libertatea de exprimare, invocate, de asemenea, în motivarea criticii de neconstituționalitate a
art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, se constată că nu sunt incidente în cauză.
II. De asemenea, criticile potrivit cărora art. 15-20 și
art. 31-34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție, "împrejurări deja sancționate de CEDO în Cauza Anghel contra României", au mai fost examinate de Curte. Prin numeroase decizii (de exemplu,
Decizia nr. 259 din 20 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007,
Decizia nr. 216 din 28 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, și
Decizia nr. 490 din 6 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008) Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudențe, considerentele care o fundamentează sunt valabile și în prezenta cauză.
III. Susținerile potrivit cărora art. 28 alin. (2) și
art. 29 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
creează o discriminare între contravenienți nu pot fi reținute, întrucât normele criticate sunt aplicabile în mod nediferențiat, în raport de criteriile egalității în drepturi, tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică. De altfel, autoarea excepției nici nu precizează în ce constă pretinsa discriminare la care face referire.
IV. În sfârșit, nu pot fi reținute nici criticile
art. 39 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , întrucât stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia executarea sancțiunii contravenționale se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale este în deplină concordanță cu regula potrivit căreia conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. De altfel, și în acest caz, autoarea excepției nu precizează concret în ce constă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român de drept, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor și a libertăților fundamentale, ale art. 44 alin. (1) și (8), ale art. 56 referitoare la contribuțiile financiare și ale art. 136 alin. (5) din Constituție care consacră inviolabilitatea proprietății private, invocată în susținerea neconstituționalității textului de lege criticat.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, precum și a dispozițiilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 și
art. 39 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mabis" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.287/289/2007 al Judecătoriei Reghin.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.