Decizia nr. 1220/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1, 2 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție și ale art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Bubău, respectiv de Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș în Dosarul nr. 5.934/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureș și, respectiv, de Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul nr. 5.762/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 octombrie 2008, în prezența avocatului autorului excepției Viorel Bubău și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 2008, apoi pentru data de 15 octombrie 2008 și apoi pentru data de 12 noiembrie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.934/320/2007, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 2 și

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție și ale art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1, 2 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție a fost ridicată de Viorel Bubău, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost ridicată de Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș într-o cauză penală privind săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de

Legea nr. 78/2000 .

Prin Încheierea din 2 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.762/111/2007, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea într-o cauză penală privind săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Viorel Bubău, inculpat în cauză, susține că dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

contravin prevederilor art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24 și art. 131 din Constituție, întrucât instituie posibilitatea ca procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție să dobândească gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, cu consecința întocmirii unor acte de urmărire penală pentru care nu au competența necesară.

Cu privire la dispozițiile art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală, se susține că acestea contravin prevederilor art. 131 și 132 din Constituție, întrucât restrâng dreptul Ministerului Public de a promova acțiunea civilă în procesul penal. Astfel, în opinia autorilor excepției, textul legal criticat limitează în mod nejustificat posibilitatea procurorului de a apăra interesul general și cel public, din moment ce soluționarea laturii civile în cadrul procesului penal implică și interese generale, cu efecte inclusiv asupra ordinii de drept.

Judecătoria Târgu Mureș și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală nu îngrădesc rolul constituțional al procurorului, iar extinderea competenței acestuia cu privire la exercitarea acțiunii civile și în alte cazuri ar încălca principiul disponibilității specific acțiunilor civile.

Tribunalul Bihor - Secția penală și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală limitează dreptul procurorului de a exercita din oficiu acțiunea civilă în procesul penal și contravin astfel prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art.1, art. 2 și

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată prin

Legea nr. 503/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Dispozițiile criticate au următorul cuprins:

- Art. 1: "(1) Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează Direcția Națională Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție.

(2) Direcția Națională Anticorupție are sediul în municipiul București și își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializați în combaterea corupției.

(3) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția Națională Anticorupție prin intermediul procurorului șef al acestei direcții. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență apărute între Direcția Națională Anticorupție și celelalte structuri sau unități din cadrul Ministerului Public.";

- Art. 2: "Direcția Națională Anticorupție este independentă în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice, exercitându-și atribuțiile numai în temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia.";

- Art. 5: (1) Direcția Națională Anticorupție este organizată în secții conduse de procurori șefi secție, ajutați de procurori șefi adjuncți secție. Secțiile se înființează și se desființează prin ordin al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) În cadrul Direcției Naționale Anticorupție se pot înființa servicii teritoriale, servicii, birouri și alte compartimente de activitate, prin ordin al procurorului șef al acestui parchet.

(3) Sediul serviciilor teritoriale și circumscripția acestora se stabilesc de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, de regulă, în localitățile în care își au sediul parchetele de pe lângă curțile de apel și în raport cu circumscripția acestora.

(4) Serviciile teritoriale, serviciile și birourile sunt conduse de procurori-șefi.

(4^1) În cadrul Direcției Naționale Anticorupție va funcționa un birou de informare și relații publice care va asigura legătura cu publicul și cu mijloacele de comunicare în masă, în vederea garantării transparenței activității de urmărire penală, în condițiile stabilite de lege.

(4^2) Conducătorul biroului, care îndeplinește și funcția de purtător de cuvânt, poate fi un procuror desemnat de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție ori un jurnalist, încadrat ca specialist, numit pe bază de concurs sau de examen.

(5) Ofițerii și agenții de poliție judiciară își desfășoară activitatea în cadrul secțiilor, serviciilor sau al altor compartimente de activitate, fiind repartizați prin ordin al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție.";

- Art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală: "Acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public și ale art. 132 privind statutul procurorilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. În ceea ce privește dispozițiile art.1, 2 și 5 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, Curtea observă că prezenta critică de neconstituționalitate vizează în mod direct posibilitatea dobândirii gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de către procurori care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de

Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. Curtea reține că o asemenea posibilitate subzistă în practica instanțelor judecătorești din moment ce prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată prin

Legea nr. 54/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, Direcția Națională Anticorupție a devenit o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Conferirea acestei poziții superioare în ierarhia parchetelor, pe de o parte, ține cont de

Decizia Curții Constituționale nr. 235 din 5 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 31 mai 2005, iar, pe de altă parte, a determinat și posibilitatea conferită membrilor acestei structuri de a dobândi gradul profesional corespunzător nivelului parchetului în care funcționează. Curtea nu poate reține încălcarea art. 16 din Constituție, întrucât legiuitorul este liber să deroge de la regulile generale de promovare în funcții, atât timp cât soluția legislativă impusă este justificată în mod obiectiv și rațional. În cazul de față, o asemenea situație este justificabilă prin avansarea în ierarhia parchetelor a Direcției Naționale Anticorupție. Mai mult, nici susținerile cu privire la încălcarea art. 21 și 131 din Constituție nu sunt întemeiate, părțile din procesul penal nefiind vătămate în niciun fel în drepturile lor de chestiuni care mai degrabă țin de cariera profesională a magistraților.

II. Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată. Potrivit art. 131 alin. (1) din Constituție, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Analizând acest text constituțional, Curtea a statuat prin

Decizia nr. 65 din 25 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 13 februarie 2007, că ansamblul reglementărilor legale trebuie să garanteze și să asigure dreptul Ministerului Public de a-și exercită acest rol constituțional. În cauza de față, Curtea reține că norma legală criticată îndeplinește cerințele constituționale impuse cu privire la rolul Ministerului Public. Curtea constată că Ministerul Public își exercită rolul constituțional, de principiu, prin apărarea unor valori sociale de ordine publică, pe când în cazul de față critica de neconstituționalitate vizează extinderea competențelor sale cu privire la inițierea acțiunii civile, acțiune alăturată celei penale în procesul penal și care apără, de regulă, valori de ordin privat. Având în vedere faptul că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, și acțiunea civilă din cadrul procesului penal trebuie să țină cont de același principiu, ea păstrându-și regimul juridic de drept civil, chiar dacă este exercitată în cadrul procesului penal. Rezultă că Ministerul Public nu se poate substitui chiar titularului dreptului; în caz contrar, s-ar ajunge la aplicarea tale quale a principiului oficialității, specific actelor necesare desfășurării procesului penal, cu privire la acțiunea civilă, ceea ce este inadmisibil. Mai mult, potrivit jurisprudenței instanței constituționale, și anume

Decizia nr. 80 din 20 mai 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 14 iulie 1999, aplicarea principiului oficialității numai dacă persoana vătămată este o unitate la care se referă art. 145 din Codul penal încalcă textul art. 44 alin. (2) din Constituție.

Curtea observă că, prin norma legală criticată, legiuitorul a prevăzut două excepții de la principiul disponibilității acțiunii civile, și anume atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. Aceste excepții sunt justificate în mod obiectiv și rezonabil, întrucât reprezintă măsuri de protecție pentru cei care nu au capacitate de exercițiu deplină, ocrotirea acestora fiind un deziderat public. În schimb, impunerea la nivel de principiu a excepției ar echivala cu schimbarea naturii juridice a acțiunii civile.

De asemenea, Curtea reține că existența în sine a infracțiunii nu este în niciun fel influențată de constituirea sau nu ca parte civilă a persoanei vătămate. Desigur, o asemenea soluție își găsește pe deplin aplicabilitatea chiar și în cazul infracțiunilor de rezultat care, în cadrul laturii obiective, impun ca urmare imediată producerea unui prejudiciu. În consecință, în cazul infracțiunilor ce implică producerea unui prejudiciu, chiar și atunci când partea vătămată nu se constituie parte civilă, acțiunea penală va fi exercitată de procuror, din oficiu, în condițiile legii.

Mai mult, Curtea observă că, în cazul în care reprezentanții persoanelor juridice nu înțeleg să se constituie parte civilă în procesul penal și prin acest lucru provoacă, în final, un prejudiciu entității juridice reprezentate, ei pot fi trași la răspundere civilă, disciplinară sau penală, după caz.

Totodată, contestarea existenței prejudiciului de către persoana vătămată nu este decât o simplă probă la dosarul cauzei. Potrivit art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi în ceea ce privește dispozițiile art. 1, art. 2 și

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție și cu majoritate de voturi în privința prevederilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 2 și

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție și ale art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Bubău, respectiv de Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș în Dosarul nr. 5.934/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureș și, respectiv, de Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul nr. 5.762/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2008.