Decizia nr. 106/1997

------------

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, în ceea ce privește atribuțiile Ministerului Public, invocată de Gogaia Florenta și Panaitescu Edmond, recurenti-părți vătămate în Dosarul nr. 3.627/1996 al Tribunalului Municipiului București - Secția a II-a penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 aprilie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 7 mai 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 31 octombrie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 3.627/1996, Tribunalul Municipiului București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu "excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 92/1992 , în ceea ce privește atribuțiile Ministerului Public", invocată de Gogaia Florenta și Panaitescu Edmond.

În motivarea excepției se susține, în esenta, ca dispozițiile atacate încalcă prevederile art. 16 alin. (2) și ale art. 21 din Constituție.

Exprimandu-și opinia la intervenția Curții Constituționale, instanța de judecată apreciază ca "excepția ridicată este neîntemeiată".

În temeiul

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția invocată "este nefondata", deoarece textul criticat nu contravine prevederilor constituționale.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale părților, concluziile părților și ale procurorului, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, art. 3 și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile referitoare la atribuțiile Ministerului Public din

Legea nr. 92/1992 .

Din concluziile scrise, depuse în motivarea excepției, rezultă ca aceasta privește

art. 31 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 92/1992 .

În fapt, se constată că Administrația Financiară a Sectorului 6 București a pus în întârziere, în repetate randuri, pe Gogaia Florenta, pentru plata sumei de 15.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată stabilite în sarcina sus-numitei prin sentinta judecătorească definitivă.

Gogaia Florenta și Liga Democratica pentru Dreptate din România, reprezentată prin Raileanu Gheorghe și Panaitescu Edmond, au formulat plângere penală împotriva lui Cutitoiu Petre, Marin Antonie și Panca Gherata, angajați ai Administrației Financiare a Sectorului 6 București.

Prin Sentinta penală nr. 946 din 13 octombrie 1996, Judecătoria Sectorului 6 achită pe cei trei inculpați, retinand că nu a fost comisă nici o faptă penală. Organele financiare reclamate au întreprins doar demersurile legale pentru achitarea unui debit datorat statului, netrecand la urmărirea silită în temeiul

Decretului nr. 221/1960 .

Părțile vătămate au declarat recurs împotriva sentinței sus-menționate, pe motiv ca exista nepotriviri între minuta și dispozitivul sentinței.

Prin Decizia penală nr. 26/R din 15 ianuarie 1996, Tribunalul Municipiului București - Secția a II-a penală, constatând motivul întemeiat, casează sentinta și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecarea după casare, pentru termenul din 10 iunie 1996 se depun la dosar înscrisuri care modifica fundamental acțiunea penală inițială. Astfel, alături de Gogaia Florenta nu mai apare ca parte vătămată Liga Democratica pentru Dreptate din România, asa cum figura inițial, ci doar Panaitescu Edmond, în nume propriu și fără a depune o delegație de reprezentare sau alt document care să-l indrituiasca sa reprezinte liga sau pe Gogoia Florenta. Mai mult, prin înscrisul depus la dosar pentru același termen, nu se mai aduc elemente de natura a susține acțiunea inițială, ci:

- se ridica excepția de necompetentă materială a Judecătoriei Sectorului 6, deoarece, "... față de calitatea persoanelor și natura faptelor săvârșite", competența aparține Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General;

- se ridica excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996 ;

- se solicita înlocuirea Direcției generale a finanțelor publice (inițial parte civilmente responsabilă) cu Ministerul Finanțelor "atât în calitate de comitent, cat și ca reprezentant legal al Statului Roman";

- se susține nelegalitatea

Ordinului ministrului finanțelor nr. 972 din 30 aprilie 1996 , precum și lipsa de temei a diverselor acte ale organelor financiare, cele mai multe neavând nici o legătură cu cauza.

În motivarea excepției de neconstituționalitate privind

Ordonanța Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996 , se arata ca ea dovedește incompetenta celor care au elaborat-o, deoarece "... crearea unei jurisdicții paralele (...) reprezintă o sfidare la adresa notiunii de justiție" și ca executarea silită nu poate face obiectul unei ordonanțe, ea aflându-se în competența și supravegherea instanțelor civile, conform

art. 31 lit. f) din Legea nr. 92/1992 , privind atribuțiile Ministerului Public. Instanța respinge, prin încheierea respectiva, atât excepția de necompetentă materială, ca neîntemeiată, cat și pe cea de neconstituționalitate, ca neavând legătură cu cauza.

Gogaia Florenta și Panaitescu Edmond introduc apel împotriva acestei încheieri. Pentru termenul de 31 octombrie 1996, fixat de Tribunalul Municipiului București în dosarul format, se depun o serie de noi acte și se precizează ca instanța urmează sa înainteze Curții Constituționale "excepția de neconstituționalitate a

Legii de organizare judecătorească nr. 92/1992 ".

Ca urmare, prin Încheierea din 31 octombrie 1996, instanța de casare înaintează aceasta excepție, spre competența soluționare, Curții Constituționale.

Conform

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excepțiile de neconstituționalitate ce se formulează în proces nu se pot raporta decât la obiectul judecații, iar, potrivit art. 317 din Codul de procedură penală, judecata se limitează la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare. Deci orice excepție, fie ea și de neconstituționalitate, nu poate depăși cadrul acțiunii penale inițiale.

Or, în speta, acțiunea penală aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 privește inculparea unor persoane pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută și pedepsita de art. 193 din Codul penal. În acest caz, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Pe de altă parte, potrivit art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, plângerea prealabilă se adresează direct instanței de judecată, dacă făptuitorul este cunoscut. Numai în cazul când persoana acestuia nu este cunoscută, partea vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru a se face investigațiile necesare.

În speta, corect, părțile vătămate s-au adresat direct instanței de judecată, numai ca, în aceasta situație, procedura penală nu prevede nici un fel de atribuții pentru Ministerul Public. În adevăr, potrivit art. 315 din Codul de procedură penală, participarea procurorului este obligatorie la ședințele de judecată ale judecătoriilor în cauzele în care legea prevede pedepse cu închisoarea mai mari de 2 ani. Or, amenințarea, prevăzută și pedepsita de art. 193 din Codul penal, se pedepsește cu închisoare de la o luna la un an sau cu amendă.

Asadar, nici sub raportul urmăririi penale, nici sub cel al judecații, cauza de fața nu putea implica în nici un mod activitatea Ministerului Public, pe care, asa cum este reflectată în prevederile

Legii nr. 92/1992 , părțile vătămate o socotesc contrară Constituției.

Rezultă ca în cauza sunt aplicabile dispozițiile

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora excepția de neconstituționalitate poate fi soluționată de Curtea Constituțională numai în măsura în care de rezolvarea ei depinde judecarea cauzei, cu alte cuvinte, dacă exista o legătură de relevanta între cauza și excepția invocată.

În consecința, față de dispozițiile sus-citate din Codul penal și din Codul de procedură penală, aplicabile în speta, prevederile relative la competența și activitatea Ministerului Public sunt irelevante și, ca atare, excepția privind

Legea nr. 92/1992

urmează să fie respinsă.

În subsidiar, dacă s-ar considera ca instanța de fond sau cea de casare nu s-a desesizat totuși formal de prima excepție de neconstituționalitate, iar astfel nesesizarea Curții Constituționale cu excepția privind

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

ar fi doar urmarea unei omisiuni, aceleași consideratii sunt aplicabile, în temeiul

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

În adevăr, excepția vizând neconstituționalitatea acestei ordonanțe are loc în afară cadrului cauzei. Astfel, din actele aflate la dosarul instanței de fond rezultă ca Administrația Financiară a Sectorului 6 București nu a făcut niciodată aplicatia acestei ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996. Somatiile și punerile în întârziere ale organelor financiare pentru plata celor 15.000 lei datorati bugetului de stat de Gogaia Florenta au avut loc în anii 1994-1995. Însăși persoana în cauza, în depozitia facuta în fața instanței de fond, arata că nu s-a luat nici o măsura de executare silită împotriva ei, "amenințarea" constând doar în faptul ca va fi trimisa în judecata în caz de neplata a debitului. Asadar, doar în cazul în care, făcându-se aplicatia unor norme legale considerate de parte ca neconstituționale și în urma cărora s-ar naște un proces, pe acest temei, s-ar justifica, eventual, sesizarea instanței și, respectiv, a Curții Constituționale. Simpla posibilitate de aplicare a unei anumite norme legale denota faptul ca dispoziția legală criticata, negasindu-și aplicarea concretă în cauza, nu poate constitui obiectul unei critici pe motiv de neconstituționalitate, de soluționarea ei, evident, neavând cum sa depindă judecarea cauzei.

Pentru considerente arătate și având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 alin. (2), ale art. 24 și ale

art. 25 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, în ceea ce privește atribuțiile Ministerului Public, invocată de Gogaia Florenta și Panaitescu Edmond, în Dosarul nr. 3.627/1996 al Tribunalului Municipiului București - Secția a II-a penală.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 7 mai 1997.