Decizia nr. 227/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Paul Mihai Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Farmacia Diana" - S.R.L. din Dej într-o cauză civilă având ca obiect o acțiune în constatarea dreptului de proprietate.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 358/117/2008, Tribunalul Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Farmacia Diana" - S.R.L. din Dej într-o cauză civilă având ca obiect o acțiune în constatarea dreptului de proprietate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , prin raportare la dispozițiile art. 475 și 480 din Codul civil contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), întrucât, prin instituirea unei prezumții legale de proprietate în favoarea persoanelor juridice de drept privat, creează o discriminare pozitivă; ale art. 44 alin. (1), deoarece prezumția legală de proprietate încalcă limitele prevăzute de teza finală a alin. (1), iar sensul noțiunii de patrimoniu este confuz, pentru că pot face parte din patrimoniu doar bunurile deținute cu titlu de proprietate; ale art. 44 alin. (2), deoarece dreptul de proprietate nu este ocrotit și garantat în mod egal de lege; ale art. 45, întrucât restrâng libertatea accesului la activitatea economică prin atribuirea, în patrimoniu, în mod discriminatoriu, a unor bunuri proprietate; ale art. 136 alin. (2) și (4), pentru că bunurile proprietate publică nu pot fi date persoanelor de drept privat.

Tribunalul Cluj - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși

Legea nr. 15/1990

este anterioară Constituției, Curtea Constituțională este competentă să soluționeze excepția de neconstituționalitate, deoarece, prin modificările ulterioare, această lege a fost preluată de sistemul normativ al regimului constituțional actual.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 20 alin. 2: "Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu."

Autoarea excepției a solicitat examinarea constituționalității dispozițiilor criticate prin raportare la art. 475 și 480 din Codul civil, însă Curtea reține că nu poate exercita controlul de constituționalitate, întrucât autoarea nu a motivat excepția și sub acest aspect, ci s-a mărginit să enunțe doar aceste articole.

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cuprinse la art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) și (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică și art. 136 alin. (2) și (4) referitor la proprietate.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă. Astfel, prevederile

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990

au fost supuse, în mai multe rânduri, controlului de constituționalitate prin raportare la dispozițiile constituționale invocate și în prezenta cauză, soluția constantă fiind aceea de respingere ca neîntemeiate a criticilor de neconstituționalitate.

În acest sens este și

Decizia nr. 250 din 18 septembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 22 noiembrie 2001, în care Curtea a statuat că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate se integrează, în realitate, în ansamblul normelor prin care legiuitorul preconstituțional a stabilit bazele unui sistem economic compatibil cu regulile economiei de piață, sistem bazat pe proprietatea privată, opus esențial sistemului economic centralizat, pe care l-a înlocuit și care se baza pe proprietatea de stat.

Așadar, întrucât

Legea nr. 15/1990

este actul normativ care a reglementat reforma economiei românești prin declanșarea procesului de privatizare, nu se poate susține că dispozițiile criticate sunt contrare art. 45 din Constituție referitor la libertatea economică.

Cu privire la susținerea că noțiunea de patrimoniu este confuză, Curtea Constituțională a statuat prin

Decizia nr. 37 din 3 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, că "aceste prevederi legale reglementează două componente distincte ale patrimoniului societăților comerciale: bunuri aflate în proprietate și bunuri dobândite cu alt titlu. Dacă interpretarea acestei ultime părți a textului ar putea conduce la concluzii neconforme cu Constituția, aceasta este o problemă ce nu intră în câmpul de acțiune al contenciosului constituțional", ci al instanțelor de judecată.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește critica privind încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, considerăm că este neîntemeiată, deoarece egalitatea este un drept fundamental aplicabil persoanelor fizice, nu și persoanelor juridice, cum este cazul în speță, cu scop patrimonial.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Farmacia Diana" - S.R.L. în Dosarul nr. 358/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2009.