Decizia nr. 336/2009

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Societatea Comercială "Club OK" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 7.621/245/2008 al Judecătoriei Iași - Secția civilă, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 2.033D/2008 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.116D/2008, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1), art. 28 alin. (1) și (2), art. 32 alin. (1) lit. b) și ale

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Luminița Buche în Dosarul nr. 4.860/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că autorul excepției a transmis la dosarul cauzei o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen "necesar în vederea angajării unui avocat specializat în susținerea excepțiilor de neconstituționalitate".

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii având în vedere faptul că între data invocării excepției în fața instanței de judecată și termenul de astăzi aceasta a dispus de suficient timp pentru depunerea tuturor demersurilor și diligențelor în sensul invocat mai sus.

Curtea, apreciind ca fiind netemeinic motivată, respinge cererea în temeiul art. 156 din Codul de procedură civilă și al

art. 14 din Legea nr. 47/1992

și dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.372D/2008, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Rostas Armanca în Dosarul nr. 20.918/2006 (nr. unic 12.794/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.515D/2008, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 și ale

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Maria Toplici în Dosarul nr. 6.715/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, văzând identitatea parțială de obiect a acestor cauze, din oficiu, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 2.515D/2008, nr. 2.372D/2008 și nr. 2.116D/2008 la Dosarul nr. 2.033D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, indicând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 820/2006.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.621/245/2008, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Prin Încheierea din 24 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.860/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1), art. 28 alin. (1) și (2), art. 32 alin. (1) lit. b) și

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Prin Încheierea din 4 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 20.918/2006 (nr. unic 12.794/211/2006), Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Prin Încheierea din 31 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.715/300/2005, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 și ale

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de Societatea Comercială "Club OK" - S.R.L. din Iași, de Luminița Buche, de Rostas Armanca, respectiv de Maria Toplici în cauze civile având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 , care prevăd posibilitatea desființării, fără acordul proprietarului, a unei construcții edificate pe un teren proprietate privată, constituie o încălcare a dreptului de proprietate garantat de art. 44 alin. (1) din Constituție. Măsura desființării construcției este, în același timp, disproporțională - față de situația care a determinat-o, abuzivă - în lipsa unor criterii suplimentare de apreciere a motivelor care o generează și nejustificată - sub aspectul respectării condițiilor impuse de art. 53 din Legea fundamentală privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, soluția desființării construcției este "obligatoriu și previzibilă" pentru instanță, aceasta neavând decât posibilitatea admiterii cererii de desființare, formulată de agentul constatator, fără să efectueze un control efectiv privind legalitatea sau nelegalitatea condițiilor în care a fost realizată respectiva construcție.

În plus, în Dosarul nr. 2.116D/2008, autorul excepției consideră că dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. a) din legea criticată contravin principiului egalității și nediscriminării, deoarece, "pe calea unei acțiuni în justiție formulată de către autoritatea administrativă, aceasta poate obține un titlu de desființare a construcției respective fără a mai fi necesară o autorizație de demolare, așa cum impune cadrul legal". Prevederile

art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 50/1991

îngrădesc liberul acces la justiție și exercitarea dreptului la un proces echitabil, deoarece permit agentului constatator stabilirea într-un mod arbitrar și abuziv a unui termen pentru încadrarea în prevederile autorizației de construcție sau pentru eliberarea unei autorizații. În sfârșit, dispozițiile art. 35 alin. (2) din același act normativ încalcă, de asemenea, accesul liber la justiție, având în vedere că este nejustificat caracterul definitiv al măsurii de oprire a executării lucrărilor, dispuse de către agentul constatator prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Referitor la dispozițiile art. 27 din lege, criticate în Dosarul nr. 2.515D/2008, autorul excepției susține că acestea constituie "un precedent periculos de creare a unei categorii de cetățeni care ar fi de rang doi, ceea ce contravine atât normelor constituționale, cât și pactelor și tratatelor internaționale la care România este parte".

Judecătoria Iași - Secția civilă, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 2.033D/2008, apreciază că dispozițiile

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții sunt constituționale.

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă nu își exprimă opinia cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 26 alin. (1), art. 28 alin. (1) și (2), art. 32 alin. (1) lit. b) și ale

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 , ce constituie obiectul excepției ridicate în Dosarul nr. 2.116D/2008, iar în privința dispozițiilor art. 27 și ale art. 32 alin. (1) lit. b) din aceeași lege, criticate în Dosarul nr. 2.515D/2008, apreciază că nu sunt contrare prevederilor constituționale invocate.

Judecătoria Cluj-Napoca, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 2.372D/2008, apreciază că excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în dosarele nr. 2.372D/2008 și nr. 2.515D/2008, consideră că excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul fiecăruia din cele două cauze este neîntemeiată și indică, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de pildă deciziile nr. 865/2008, nr. 676/2008 sau nr. 199/2005.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, astfel cum a statuat și Curtea Constituțională prin deciziile sale nr. 409/2005, nr. 159/2006 sau nr. 639/2007.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile "art. 26 alin. (1)", art. 27, art. 28 alin. (1) și (2), art. 32 alin. (1) lit.b) și ale

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004. Referitor la prevederile "art. 26 alin. (1)" din lege, Curtea constată că, în realitate, autorul excepției vizează doar dispozițiile alin. (1) lit. a) ale art. 26, astfel că doar asupra acestora urmează să fie exercitat controlul de constituționalitate. În ceea ce privește dispozițiile

art. 27 din Legea nr. 50/1991 , se observă că acestea au fost modificate și completate, astfel: alin. (1) și (5) - modificate de articolul unic pct. 2 din

Legea nr. 376/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, alin. (3) - modificat de

art. I pct. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 decembrie 2008, iar alin. (6) - abrogat de art. I pct. 29 din același act normativ. Textele de lege criticate au în prezent următorul conținut:

- Art. 26 alin. (1) lit. a): "(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant.";

- Art. 27: "(1) Președinții consiliilor județene, primarii și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale și județene au obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale și, în funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz.

(2) Arhitectul-sef al județului și personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții pe teritoriul administrativ al județului, precum și respectarea disciplinei în urbanism și amenajarea teritoriului legată de procesul de autorizare a construcțiilor.

(3) Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)-l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.

(4) Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) și j) se constată și se sancționează de către organele de control ale consiliului județean, pentru faptele săvârșite pe teritoriul județului respectiv, și, după caz, de către cele ale municipiului București.

(5) Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.";

- Art. 28 alin. (1) și (2): "(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.

(2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.";

- Art. 32 alin. (1) lit. b): "(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: (...) b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.";

- Art. 35 alin. (2): "(2) Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Plângerea suspendă executarea sancțiunii amenzii, dar nu suspendă măsura de oprire a executării lucrărilor, dispusă o dată cu aplicarea sancțiunii contravenționale, în condițiile art. 28 alin. (1) și ale art. 29 alin. (2)."

În opinia autorilor excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1), (2) și (3) referitoare la principiul garantării și ocrotirii dreptului de proprietate privată și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți din Constituție. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv, art. 14 - Interzicerea discriminării și ale art. 17 (și nu art. 11) - Interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Analizând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională constată că textele de lege atacate au mai constituit, parțial, obiect al controlului de constituționalitate, exercitat din prisma unor critici similare.

Astfel, Curtea s-a pronunțat în repetate rânduri asupra constituționalității dispozițiilor

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții față de prevederile

art. 44 și 53 din Legea fundamentală. De exemplu, prin Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, Curtea a statuat că "textul constituțional (...) referitor la garantarea dreptului de proprietate statornicește că limitele și conținutul acestuia sunt stabilite prin lege", iar alin. (7) prevede că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. De asemenea, din jurisprudența Curții Constituționale și din cea a Curții Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea că dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general și interesul privat al cetățenilor. În acest sens sunt, spre exemplu,

Decizia Curții Constituționale nr. 144 din 25 martie 2004

și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului Sporrong și Lonnroth contra Suediei din 1982, Brumărescu contra României din 1999 și Basoukou contra Greciei din 2005.

În ceea ce privește edificarea de construcții, nu se poate susține că prin desființarea unei construcții nelegal executate s-ar încălca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusă de o instanță judecătorească la finalul unui proces în care s-au putut formula apărări și administra probe, este consecința nerespectării de către constructor a prevederilor imperative ale legii privitoare la autorizările necesare edificării imobilului respectiv."

De asemenea, prin

Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, Curtea a reținut că prin textul de lege criticat se instituie obligația obținerii autorizației de construcție, al cărei scop este prevenirea consecințelor negative în cazul unor construcții necorespunzătoare, sancțiunea nerespectării acestei obligații - desființarea construcției - nefiind contrară prevederilor constituționale ale art. 53.

Referitor la critica de neconstituționalitate formulată de autorul excepției în Dosarul nr. 2.116D/2008, privind neconcordanța dintre prevederile

art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991

și exigențele principiilor egalității și al nediscriminării, consacrate de

art. 16 din Constituție, Curtea a constatat, prin aceeași Decizie nr. 159/2006 , că obligația obținerii autorizației prealabile de demolare "nu incumbă, în mod evident, instanțelor de judecată, care pot dispune demolarea prin hotărâre judecătorească, în virtutea prerogativei lor generale de jurisdicție."

Având în vedere natura criticilor formulate în prezenta excepție, pe de o parte, și argumentele și soluțiile din jurisprudența în materie a Curții, la care s-a făcut referire, pe de altă parte, se constată că în cauza de față nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudențe, astfel că aceasta se impune a fi menținută.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Legea nr. 50/1991 , care, în opinia autorului, produc efecte discriminatorii, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece textul stabilește competența de constatare și sancționare a contravențiilor reglementate de

Legea nr. 50/1991

a autorităților publice administrative locale, în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale, fără a avea așadar consecințe asupra principiului egalității în drepturi a cetățenilor.

Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) și (2) din legea examinată, față de dispozițiile art. 21 din Constituție, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, deoarece textele de lege atacate nu conțin norme contrare liberului acces la justiție și nici exercitării dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea constată că procedura de constatare și sancționare a contravențiilor de către agentul constatator reprezintă o etapă administrativă, aceasta fiind urmată de cea jurisdicțională, declanșată prin acțiunea judiciară a părții vătămate și în cadrul căreia ea își poate formula apărările și exercită garanțiile și drepturile procesuale specifice unui proces echitabil, pretinsele "abuzuri de drept" fiind supuse controlului de legalitate și temeinicie al instanței. Nici dispozițiile

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991

nu sunt de natură să îngrădească accesul liber la justiție al persoanei interesate, ci, dimpotrivă, reglementează o cale de acces la instanță, respectiv plângerea contravențională. Faptul că înaintarea acestei plângeri nu suspendă de drept măsura de oprire a executării lucrărilor, dispusă odată cu aplicarea sancțiunii contravenționale, ci are efect suspensiv doar asupra executării amenzii contravenționale, nu echivalează cu o lipsire a exercițiului liberului acces la justiție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a), art. 27, art. 28 alin. (1) și (2), art. 32 alin. (1) lit. b) și ale

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Societatea Comercială "Club OK" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 7.621/245/2008 al Judecătoriei Iași - Secția civilă, de Luminița Buche în Dosarul nr. 4.860/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, de Rostas Armanca în Dosarul nr. 20.918/2006 (nr. unic 12.794/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca, respectiv de Maria Toplici în Dosarul nr. 6.715/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 martie 2009.