Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 521/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
9 aprilie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 357 din 27 mai 2009
Citat de
11 acte
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 6.946 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Beniamin Rostaș în Dosarul nr. 1.250/833/2008 al Judecătoriei Salonta.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.250/833/2008, Judecătoria Salonta a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Beniamin Rostaș.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că nici Constituția, nici Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu prevăd restricții în funcție de limitele de pedeapsă ale infracțiunii pentru care s-a dispus arestarea. Ca urmare, fixarea, prin dispozițiile legale criticate, a unei limite maxime în ceea ce privește infracțiunile pentru care se poate cere liberarea provizorie sub control judiciar este neconstituțională, deoarece se adaugă condiții suplimentare celor stabilite de Constituție și de Convenție. În acest fel, se creează o piedică pentru o mulțime de persoane arestate, un obstacol care aduce atingere înseși esenței dreptului, lipsindu-l de aplicabilitate.

Judecătoria Salonta apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul persoanei arestate de a cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar nu se realizează decât în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală, iar restrângerea exercițiului acestui drept se face în baza art. 53 din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Se invocă și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 23 alin. (10), potrivit cărora persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, cu raportare la art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Astfel, textul de lege criticat nu contravine art. 23 alin. (10) din Constituție și nici art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu împiedică persoana arestată preventiv să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune. Acest drept îi este, de altfel, recunoscut inculpatului arestat preventiv prin art. 160^1 din același cod, care prevede că "în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune". Condițiile de acordare a acestei liberări provizorii sub control judiciar sunt stabilite însă de art. 160^2 din Codul de procedură penală, în temeiul dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege", și, prin urmare, sunt conforme Constituției. Dreptul de a cere luarea unei asemenea măsuri procesuale se poate exercita numai în condițiile prevăzute de lege, în speță Codul de procedură penală, fiind atributul legiuitorului să le stabilească.

În același sens Curtea Constituțională s-a pronunțat, de altfel, și prin

Decizia nr. 36 din 29 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 13 februarie 2004,

Decizia nr. 207 din 4 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 25 mai 2004,

Decizia nr. 627 din 17 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 6 decembrie 2005, ale căror considerente își păstrează valabilitatea.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Beniamin Rostaș în Dosarul nr. 1.250/833/2008 al Judecătoriei Salonta.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.