Decizia nr. 43/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Protopopiatul Bisericii Române Unite Greco-Catolice Sibiu în Dosarul nr. 2.836/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 martie 1998, în prezenta părților și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10 martie 1998.

În ședința de dezbatere din data de 3 martie 1998, reprezentantul Protopopiatului Bisericii Române Unite Greco-Catolice Sibiu, pe de o parte, declara ca renunța la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, iar pe de altă parte, solicita Curții admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, partea finala, din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unita cu Roma (Greco-Catolica). Se arata ca, în speta, prin recursul în anulare, declarat de procurorul general, s-a reținut ca soluționarea restituirii bunurilor ce au aparținut cultului greco-catolic este o problemă ce excede atribuțiilor instanțelor judecătorești, ea fiind reglementată prin Decretul-lege nr. 126/1990. Critica de neconstituționalitate privește partea finala a art. 2 din acest decret-lege, potrivit căreia, în vederea identificarii inventarierii și predării bunurilor ce au aparținut acestui cult, se instituie o comisie formată din reprezentanți ai statului și ai Bisericii Române Unite cu Roma, numita prin hotărâre a Guvernului.

Se apreciază ca aceasta dispoziție încalcă prevederile art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 27 mai 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Protopopiatul Bisericii Române Unite Greco-Catolice Sibiu.

În motivarea excepției se susține ca aceste prevederi legale încalcă principiile autorității lucrului judecat și al stabilitatii hotărârilor judecătorești.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicțională a Curții.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, prevederile legale atacate, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unor legi sau ordonanțe, cu care este sesizată, printr-o încheiere, de către instanța în fața căreia s-a invocat excepția. Fața de dispozițiile legale menționate, rezultă ca excepția de neconstituționalitate a art. 2, partea finala, din Decretul-lege nr. 126/1990, ridicată de Protopopiatul Bisericii Române Unite Greco-Catolice Sibiu în fața Curții Constituționale, în ședința publică din 3 martie 1998, nu poate fi reținută. În speta, Curtea Constituțională a fost sesizată prin Încheierea din 27 mai 1997, pronunțată de Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă în Dosarul nr. 2.836/1996, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă și, în consecința, urmează a se pronunța cu privire la aceasta.

Nici renunțarea părții la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă nu poate fi reținută. Excepția de neconstituționalitate este o excepție de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuție abaterea unor reglementări legale de la dispozițiile legii fundamentale, iar soluția asupra excepției este de interes general.

Cu privire la constituționalitatea art. 330, 330^2, 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iulie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, constatând, pe de o parte, ca prevederile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar pe de altă parte, ca dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale.

Având în vedere ca un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, potrivit prevederilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția vizând dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibila.

Totodată excepția privind dispozițiile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 precum și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea practicii jurisdicționale a Curții Constituționale.

Cu privire la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că, la data ridicării excepției, prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea fuseseră modificate, astfel încât, în prezent, recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către procurorul general, ci numai în cadrul unui termen de 6 luni, care începe să curgă de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 1, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut la art. art. 330 pct. 2.

Rezultă asadar ca, fiind instituit termenul de exercitare a acestei cai de atac, excepția de neconstituționalitate a rămas fără obiect.

În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Protopopiatul Bisericii Române Unite Greco-Catolice Sibiu în Dosarul nr. 2.836/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10 martie 1998.