Decizia nr. 961/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, raportat la art. 194 alin. 1 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 39/2003 21 ianuarie 2003 (prevederi anume) privind prevenirea și combaterea criminalitatii organizate
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, raportat la
art. 194 alin. 1 din Codul penal , excepție ridicată de Ioan Pop în Dosarul nr. 3.791/108/2006 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că autorul excepției a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 2 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.791/108/2006, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, raportat la
art. 194 alin. 1 din Codul penal , excepție ridicată de Ioan Pop.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile
art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003
sunt neconstituționale, deoarece judecătorului îi lipsesc marjele minime și maxime între care să facă determinarea în concret a sancțiunii și este pus în imposibilitatea de a reține circumstanțele agravante. Practic, judecătorul nu poate individualiza pedeapsa în funcție de gradul de pericol social al faptei și de persoana făptuitorului, fiind obligat să aplice aceeași pedeapsă indiferent de modalitatea de comitere a infracțiunii și indiferent de periculozitatea acestuia, încălcându-se astfel principiul legalității și al individualizării pedepsei, cât și dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce privește
art. 194 alin. 1 din Codul penal , nu sunt formulate critici distincte. Acest text face obiectul excepției prin raportare la
art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 , deoarece, potrivit susținerilor autorului excepției, în cauză "s-a reținut că infracțiunea care intră în scopul grupului organizat este cea de șantaj în forma prevăzută și pedepsită de
art. 194 alin. 1 din Codul penal ".
Curtea de Apel Timișoara - Secția penală consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În opinia instanței, textele criticate nu fac decât să stabilească pedeapsa maximă pe care instanța o poate aplica pentru anumite fapte, astfel că, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța va ține seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, conform prevederilor
art. 72 din Codul penal .
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale întrucât nu aduc atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate. Se face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, raportat la
art. 194 alin. 1 din Codul penal , având următorul cuprins:
-
Articolul 7
alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 : "(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.";
-
Articolul 194
alin. 1 din Codul penal : "Constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale
art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil, ale
art. 23 alin. (12)
privind legalitatea pedepsei și ale
art. 20
referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, cu raportare la
art. 7 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind legalitatea incriminării.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat, în jurisprudența sa asupra constituționalității
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , în raport de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 1.190 din 13 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2008,
Decizia nr. 132 din 21 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 24 martie 2008, prin care Curtea a statuat că aceste dispoziții legale nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici principiul legalității incriminării. Cu acel prilej, Curtea a reținut că Parlamentul, prin
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , a reglementat o specie de infracțiune subordonată unei categorii infracționale de gen anume determinate și pentru care a stabilit atât o limită minimă, cât și una maximă. În plus, alin. (2) al art. 7 stabilește și criteriile de individualizare a pedepsei în anumite situații, dar aceasta se face tot potrivit legii. Soluția pronunțată anterior de Curte, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce privește
alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003 , criticat pentru aceleași motive.
În ceea ce privește prevederile
art. 194 alin. 1 din Codul penal , se constată că autorul excepției nu motivează pretinsa neconstituționalitate invocată. Or, potrivit
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește invocarea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu
art. 146 din Constituție . Eventualele probleme de interpretare a dispozițiilor
art. 194 alin. 1 din Codul penal , prin raportare la cele ale
art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003
nu pot fi convertite în critici de neconstituționalitate, deoarece Curtea Constituțională nu este competentă a pronunța decizii de interpretare și aplicare a legii, acesta fiind, potrivit
art. 126 alin. (3) din Constituție , atributul exclusiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, excepție ridicată de Ioan Pop în Dosarul nr. 3.791/108/2006 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a
art. 194 alin. 1 din Codul penal , excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.