Decizia nr. 85/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a

art. I pct. 111 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1997

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 2.643/P/1997 al acestei instanțe.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19 mai 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 decembrie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.643/P/1997, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 32/1997

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 2.643/P/1997, având ca obiect judecarea recursului declarat de parchet împotriva Deciziei penale nr. 190/A/1997 a Tribunalului Timiș, prin care inculpatul Dusoi Ion Eugen a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de bancruta frauduloasă, prevăzută la

art. 208 din Legea nr. 31/1990 .

În motivarea excepției se susține ca modificarea

Legii nr. 31/1990 , care este o lege organică, printr-o ordonanța de urgență contravine prevederilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, potrivit cărora reglementarea infracțiunilor, a pedepselor și a regimului executării acestora este de domeniul legilor organice. Se mai arata ca, potrivit art. 114 alin. (1) din legea fundamentală, Guvernul poate, în baza unei legi speciale de abilitare, sa emita ordonanțe, dar numai în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

În concluzie, se considera ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1997

"este neconstitutionala și a creat un gol legislativ care lasă nesanctionate infracțiunile comise sau judecate după intrarea sa în vigoare și până la adoptarea unei alte legi, ceea ce creează mari inechitati pe planul răspunderii penale".

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata, deoarece modificarea prevederilor din

Legea nr. 31/1990 , referitoare la infracțiuni și pedepse, este atributul exclusiv al Parlamentului, iar Guvernul nu poate interveni prin ordonanțe, cu atât mai puțin printr-o ordonanța de urgență.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, deoarece, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituție, Guvernul poate emite ordonanțe de urgență în cazuri excepționale, pentru această categorie de ordonanțe nefiind prevăzute condiția adoptării unei legi speciale de abilitare și nici restrictia privitoare la domeniul legilor ordinare. Pe de altă parte, abrogarea

art. 208 din Legea nr. 31/1990

a fost determinata de necesitatea punerii de acord a acestei legi cu Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării și lichidării judiciare, prin care a fost înlăturată noțiunea faliment, lasandu-se fără suport infracțiunea de bancruta frauduloasă, care era condiționată de declararea stării de faliment a societății comerciale. De asemenea, prin abrogarea

art. 208 din Legea nr. 31/1990

nu s-au dezincriminat faptele care intrau în conținutul infracțiunii complexe de bancruta frauduloasă, întrucât acestea se regaseau incriminate fie în titlul VIII, denumit "Infracțiuni", astfel cum a fost modificat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1997 , fie ca infracțiuni distincte, în Codul penal.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

Prin adresa nr. 114/C/2 din 8 aprilie 1998 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție a solicitat Curții sa ia act că nu mai susține excepția de neconstituționalitate, invocand Decizia nr. 59 din 26 martie 1998 prin care Curtea Constituțională "a respins o atare excepție ca fiind fără obiect".

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată.

Prin Încheierea din 17 decembrie 1997 Curtea a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 32/1997 . Fața de obiectul cauzei - condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de bancruta frauduloasă - Curtea urmează să se pronunțe numai cu privire la constituționalitatea abrogării, prin art. I pct. 111 din aceasta ordonanța de urgență, a

art. 208 din Legea nr. 31/1990 .

Cu privire la constituționalitatea

art. I pct. 111 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1997

Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 59 din 26 martie 1998, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998. Prin aceasta decizie s-a reținut ca excepția este lipsită de obiect ca urmare a modificării prevederilor art. I pct. 111 din ordonanța de urgență, în sensul reintroducerii infracțiunii de bancruta frauduloasă prin Legea nr. 195/1997 de aprobare a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 32/1997 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 111 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1997

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 2.643/P/1997 al acestei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 1998.