Decizia nr. 1363/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție invocată de Constantin Olaru, Gheorghe Anton Balea, Gheorghe Constantin și Ion Predescu în Dosarul nr. 7.043/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal sunt prezenți: Constantin Olaru, Florin Chelaru, Gabriel Adrian Andronic, Florian Barbu, Nicușor Butucea, Dumitru Constantin, Cristian Marin Ene, Iulian Ene, Marius Hambic, Marius Lahman, Aurică Mareș, Ion Neacșu, Grigore Marius Stanciu, Victor Eugen Stelian, Liviu Ștefănescu, Mihai Tăbăroiu și Gheorghe Urduban, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Având cuvântul, Constantin Olaru solicită admiterea excepției, arătând că aceasta privește competența Direcției Naționale Anticorupție; în cauză, urmărirea penală a fost efectuată de secția militară a acestei direcții, cu toate că în ceea ce îi privește, fuseseră demilitarizați încă din anul 2002. Invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la judecarea cauzelor de către instanțele militare.

Florin Chelaru lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției.

Gabriel Adrian Andronic, Florian Barbu, Nicușor Butucea, Dumitru Constantin, Cristian Marin Ene, Iulian Ene, Marius Hambic, Marius Lahman, Aurică Mareș, Ion Neacșu, Grigore Marius Stanciu, Victor Eugen Stelian, Liviu Ștefănescu, Mihai Tăbăroiu și Gheorghe Urduban sunt de acord și susțin cele arătate de Constantin Olaru. Se precizează de către Victor Eugen Stelian că au fost anchetați de un procuror militar, cu toate că acesta nu avea dreptul să o facă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Arată că

Decizia Curții Constituționale nr. 610/2007 , invocată de autorii excepției, a intervenit după finalizarea urmăririi penale în cauză (anul 2003), iar criticile formulate sunt considerații teoretice care nu conduc la relevarea unei încălcări a Constituției. În plus, obiecțiunile formulate privesc interpretarea textelor de lege criticate, precum și a deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională, aspecte care nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.043/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție invocată de Constantin Olaru, Gheorghe Anton Balea, Gheorghe Constantin și Ion Predescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prin dispozițiile criticate se încalcă principiul egalității în fața legii și se creează o situație discriminatorie față de alți inculpați judecați de instanțele civile datorită faptului că, în ceea ce îi privește, urmărirea penală a fost efectuată de Secția militară a Parchetului Național Anticorupție. Se arată în acest sens că, în cauză, urmărirea penală a fost efectuată de Secția militară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - structura centrală, în condițiile în care, în opinia autorilor excepției, în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , raportat la infracțiunile cercetate, competența revenea biroului teritorial, și nu structurii centrale din cadrul acestei direcții. Se mai susține, potrivit celor reținute în încheierea de sesizare, că nu există interes pentru preluarea urmăririi penale de către structura centrală și că dispozițiile art. 13 din ordonanța de urgență menționată sunt neconstituționale, fiind "în conflict cu art. 132 din Constituție și cu

art. 63 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 304/2004 ". Se arată că în acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 365/2009 .

Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Urmărirea penală în cauză a fost finalizată în anul 2003, conform dispozițiilor în vigoare referitoare la competența parchetelor, modificările operate prin

Legea nr. 356/2006

și

Decizia nr. 610/2007

a Curții Constituționale survenind abia în cursul judecății, astfel încât cauza a fost declinată de instanța militară în favoarea Curții de Apel. Declinarea de competență în condițiile art. 42 din Codul de procedură penală nu este de natură a înlătura actele îndeplinite și măsurile dispuse de instanță și cu atât mai puțin actele de urmărire penală. Atât parchetele militare, cât și cele civile efectuează urmărirea penală conform dispozițiilor Codului de procedură penală în vigoare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că normele criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 503/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 13 alin. (1), (3) și (4): "(1) Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în

Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții: [...];

(3) Urmărirea penală în cauzele privind infracțiunile prevăzute la alin. (1), (11) și (12), săvârșite de militarii în activitate, se efectuează de procurori militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, indiferent de gradul militar pe care îl au persoanele cercetate.

(4) Sunt de competența parchetelor de pe lângă instanțe, potrivit dispozițiilor Codului de procedura penală, infracțiunile prevăzute în

Legea nr. 78/2000 , cu modificările și completările ulterioare, care nu sunt date, conform alin. (1), (11) și (12), în competența Direcției Naționale Anticorupție."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 131 și ale art. 132 privind Rolul Ministerului Public și, respectiv, Statutul procurorilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, nu poate fi reținută pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi, întrucât textele de lege criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei criticate, fără privilegii sau discriminări arbitrare. În plus, stabilirea unor reguli speciale de competență cu privire la o anumită categorie de persoane - militari în activitate, în sensul că în cauzele privind infracțiunile de corupție săvârșite de aceștia, urmărirea penală se efectuează de procurori militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, indiferent de gradul militar pe care îl au persoanele cercetate, nu este contrară principiului egalității, care, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, nu înseamnă uniformitate, astfel încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un regim juridic egal, pentru situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia, în cauză, urmărirea penală a fost efectuată de Secția militară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - structura centrală, în condițiile în care, în opinia autorilor excepției, în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , raportat la infracțiunile cercetate, competența revenea biroului teritorial, și nu structurii centrale din cadrul direcției, aceasta vizează aspecte de interpretare și aplicare a legii care nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, ci a instanțelor de judecată.

Decizia Curții Constituționale nr. 365/2009 , invocată de autorii excepției în motivarea acesteia, nu este de natură să fundamenteze critica formulată în raport cu art. 131 și 132 din Legea fundamentală, deoarece prin decizia menționată Curtea a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție și a dispozițiilor

art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004

privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, tocmai pentru faptul că aceste dispoziții reglementau, cu caracter strict și limitativ, situațiile în care cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare puteau fi preluate, pentru efectuarea urmăririi penale, de procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare.

De altfel, criticile formulate vizează aspecte de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, precum și a jurisprudenței Curții Constituționale în raport cu situația concretă dedusă judecății, cauză în care s-a invocat "excepția de necompetență a efectuării urmăririi penale de către procurorul militar din cadrul Direcției Naționale Anticorupție". Astfel de critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată", prin raportarea textelor de lege criticate la dispoziții și principii ale Constituției, iar nu la situația concretă în care aceste texte sunt aplicate.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție invocată de Constantin Olaru, Gheorghe Anton Balea, Gheorghe Constantin și Ion Predescu în Dosarul nr. 7.043/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 octombrie 2009.