Decizia nr. 1467/2009

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302, art. 302^1 și art. 306 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Florin Macariu în Dosarul nr. 14.043/245/2008 al Tribunalului Iași - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă în ceea ce privește art. 302 și art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă și ca neîntemeiată în ceea ce privește celelalte texte de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 14.043/245/2008, Tribunalul Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302, art. 302^1 și art. 306 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Florin Macariu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, întrucât recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, un ultim nivel de jurisdicție în care părțile în litigiu își pot apăra drepturile lor subiective, înlăturând efectele hotărârilor pronunțate în condițiile art. 304 din Codul de procedură civilă, instituirea sancțiunii nulității pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute de textul analizat, de cele mai multe ori din eroare, neimputabile recurentului, îl lipsește pe acesta de posibilitatea de a examina pe calea recursului susținerile întemeiate privind modul eronat prin care s-a soluționat hotărârea atacată. Principiul "rolului activ" îi permite judecătorului "să dea părților ajutor pentru ocrotirea drepturilor și intereselor legale, aceasta neînsemnând că se creează o situație favorabilă uneia dintre părți în dezavantajul celeilalte, instanța dând ajutor ambelor părți și asigurând ideea de simetrie în ceea ce privește poziția lor procesuală". Se face referire și la

deciziile Curții Constituționale nr. 176/2005

și nr. 737/2008.

Tribunalul Iași - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate fiind în concordanță cu normele constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 302^1 alin. 1 lit. b), c) și d) și alin. 2, precum și cele ale art. 306 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 302 și art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, acesta îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 302, art. 302^1 și art. 306 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă. Din examinarea susținerilor autorului excepției, precum și a considerentelor încheierii de sesizare rezultă că se critică dispozițiile art. 302^1 alin. 1 lit. c) și ale art. 306 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă. Referirea la celelalte texte din același cod este realizată ca temei al raționamentului pe care autorul își fundamentează criticile, adică cel reținut în considerentele deciziilor Curții Constituționale prin care s-a constatat că "dispozițiile art. 302 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în partea care prevede «sub sancțiunea nulității»" ( Decizia nr. 737 din 24 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008), respectiv că dispozițiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în ceea ce privește sancționarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar", precum și - dacă recurentul locuiește în străinătate - "domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul" ( Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005). De altfel, în cauză excepția a fost invocată în contextul în care instanța a invocat, din oficiu, excepția de nulitate a recursului pentru nemotivarea în termen, autorul excepției având calitatea de recurent.

Prin urmare, Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) și ale art. 306 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

- Art. 302^1: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni:

[...] c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;";

- Art. 306 alin. 1 și 2: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.

Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților."

Autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare și art. 129 - Folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a pronunțat asupra unor critici similare, de exemplu prin

Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006. Cu acel prilej, Curtea a statuat că Legea fundamentală nu cuprinde prevederi referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci statuează prin art. 129 și art. 126 alin. (2) că exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite prin lege, adică potrivit normelor de procedură. Din aceste prevederi constituționale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile și condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac. În acest sens, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanța sa sau principiilor și textelor constituționale de referință. Tot astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cazul Beles și alții contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, a constatat că dreptul de acces la un tribunal, din care dreptul de acces constituie un aspect, nu este absolut și se pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privință, de o anumită marjă de apreciere.

De asemenea, referindu-se la condiția de admisibilitate a recursului prevăzută de

art. 302^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 364 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 16 septembrie 2005, Curtea a constatat că, "dincolo de semnificația esențială a acestor mențiuni pentru buna administrare a justiției în faza de atac a recursului, coroborarea reglementării criticate cu dispozițiile art. 287 și cu cele ale art. 316 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea lor până la prima zi de înfățișare, în cererea de apel și, prin extindere, și în aceea de recurs, se impune concluzia că dispozițiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituționale de referință".

Cele statuate anterior de Curte își păstrează valabilitatea, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței menționate.

În ceea ce privește considerentele care au fundamentat soluțiile de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate pronunțate de Curtea Constituțională prin

deciziile nr. 176/2005

și nr. 737/2008, Curtea constată că acestea vizează aspecte specifice modului de reglementare a normelor constatate cu acele prilejuri ca fiind neconstituționale, care nu se regăsesc în cazul normelor ce fac obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) și ale art. 306 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Florin Macariu în Dosarul nr. 14.043/245/2008 al Tribunalului Iași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009.