Decizia nr. 11/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Nikolaus Horst Kohl în Dosarul nr. 1.585/325/2009 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Erica Gheorghe a comunicat la dosar note scrise cu privire la situația de fapt din dosarul de fond în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.585/325/2009, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Nikolaus Horst Kohl într-o cauză civilă având ca obiect o acțiune de constatare a nulității.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, faptul că prevederile criticate "derogă de la principiile pe care este așezat dreptul românesc și care guvernează în continuare o parte a raporturilor juridice deduse judecății și în care părțile nu sunt ținute de condiția diabolică și restrictivă a unui termen limitat în cadrul căruia să-și exercite dreptul de a invoca nulitatea absolută".

Judecătoria Timișoara consideră că prevederile

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul conținut: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 care reglementează universalitatea, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 41 referitoare la munca și protecția socială a muncii, ale art. 42 privind interzicerea muncii forțate, ale art. 46 care reglementează dreptul la moștenire și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției. Totodată, invocă și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

a mai fost supus controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003,

Decizia nr. 372 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005,

Decizia nr. 673 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 15 noiembrie 2007,

Decizia nr. 114 din 19 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 26 martie 2008, și

Decizia nr. 239 din 19 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 8 aprilie 2009, Curtea a statuat că acest text este constituțional.

În considerentele acestor decizii, Curtea a reținut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.