Decizia nr. 95/2010

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Dan Sebastian Mircea, Dan Mariana, Dragoș Diaconeasa și Doina Diaconeasa în Dosarul nr. 2.712/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală.

La apelul nominal sunt prezenți Dan Sebastian Mircea și Dan Mariana, asistați de doamna avocat Maria Cristina Manda din cadrul Baroului București, care reprezintă și pe autorii excepției Dragoș Diaconeasa și Doina Diaconeasa. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Avântul cuvântul, avocatul autorului excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Depune și concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.712/303/2009, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Dan Sebastian Mircea, Dan Mariana, Dragoș Diaconeasa și Doina Diaconeasa.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece îngrădește dreptul de a solicita extinderea efectelor cu privire la alte persoane, lăsând numai la latitudinea procurorului extinderea procesului penal cu privire la alte persoane. De aici concluzia "că numai o singură parte a procesului penal are drepturi. Cu alte cuvinte, aceasta este mai presus de restul părților din proces."

Judecătoria Sectorului 6 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane este în concordanță cu art. 131 alin. (1) din Constituție."

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "În cursul judecății, când se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.

Dispozițiile art. 336 se aplică în mod corespunzător."

Prevederile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 20 raportat la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală, prin raportare la o serie de texte din Constituție invocate și în prezenta cauză și față de critici similare.

Astfel, prin

Decizia nr. 762 din 18 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 337 din Codul de procedură penală, reținând că procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane este în concordanță cu dispozițiile art. 131 alin. (1) din Constituție, referitor la rolul Ministerului Public, potrivit căruia, "în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor". Corespunzător acestor atribuții constituționale, Ministerul Public este singurul îndreptățit să ceară extinderea procesului penal, așa cum este singurul care întocmește actul de acuzare. Această simetrie juridică respectă accesul liber la justiție și nu contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), deoarece se aplică fără nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Mai mult, prin

Decizia nr. 484 din 29 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 28 iunie 2007, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 337 din Codul de procedură penală, a reținut că în situația în care procurorul nu formulează o cerere de extindere a procesului penal partea interesată poate sesiza organele de urmărire penală, în temeiul art. 221 (Modurile de sesizare), respectiv art. 279 (Organele cărora li se adresează plângerea) din Codul de procedură penală. Se asigură astfel accesul liber la justiție și, în mod corespunzător, toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil, inclusiv sub aspectul asigurării dreptului la apărare și al îndeplinirii exigențelor privind înfăptuirea justiției.

Aceeași soluție de respingere a criticii de neconstituționalitate a pronunțat Curtea, pentru considerentele de mai sus, și prin

Decizia nr. 195 din 27 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 august 2002, și

Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, atât considerentele, cât și soluția din deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Dan Sebastian Mircea, Dan Mariana, Dragoș Diaconeasa și Doina Diaconeasa în Dosarul nr. 2.712/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2010.