Decizia nr. 271/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Comercial Cluj în Dosarul acestuia nr. 1.990/1.285/2007.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 martie 2010, în prezența reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 14 și ale

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 16 martie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.990/1.285/2007, Tribunalul Comercial Cluj a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată din oficiu într-o cauză ce privește procedura insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se apreciază că textul legal criticat este neconstituțional, întrucât instituie în favoarea unui creditor sau a unor creditori ce acționează concertat un regim favorabil și discriminator față de ceilalți participanți la procedura insolvenței, întrucât le acordă acestora în mod discreționar posibilitatea de a alege administratorul/lichidatorul judiciar. Se mai arată că, întrucât procedura insolvenței este una judiciară și publică, nu privată, și această măsură ar trebui să fie sub controlul judecătorului-sindic, în sensul că acesta să aibă posibilitatea de a o cenzura.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. În realitate, din motivarea excepției se reține că autorul acesteia critică numai primele două teze ale

art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 , text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenței sale, urmează să se pronunțe. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:

"Art. 11. - (1) Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt [...]:

c) desemnarea motivată, prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvență compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, fixarea remunerației în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activității practicienilor în insolvență, precum și a atribuțiilor acestuia pentru această perioadă. Judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparține. [...]".

Chiar dacă instanța de judecată nu a arătat în mod expres textele constituționale pretins a fi încălcate, Curtea observă, din motivarea excepției, că acestea sunt art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că, în jurisprudența sa, s-a mai pronunțat asupra unor excepții de neconstituționalitate motivate în mod similar.

Astfel, Curtea, prin

Decizia nr. 726 din 7 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, a stabilit cu valoare de principiu că, "în cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar sau lichidatorul au o poziție și o situație deosebite față de toate părțile și față de toți ceilalți participanți la procedură, ei nefiind parte în proces, ci participanți la procedură, cu rol și atribuții determinate de lege. Aceștia nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât și în interesul creditorilor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ".

De asemenea, prin

Decizia nr. 898 din 16 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, Curtea a statuat, în raport cu dispozițiile

art. 19 alin. (2^1) și alin. (3) din Legea nr. 85/2006 , că "posibilitatea creditorului ce deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator ori de a-l confirma pe cel provizoriu, este pe deplin justificată, întrucât legiuitorul a optat pentru criteriul valorii, iar nu cel al numărului creditorilor și nu contravine principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție". Totodată, Curtea a mai arătat că, "potrivit

art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 , judecătorul-sindic confirmă, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de creditorul ce deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, iar, în conformitate cu prevederile alin. (3) al art. 19 din aceeași lege, ceilalți creditori pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia creditorului care deține cel puțin 50%, prevăzută la alin. (21), în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență. Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile

art. 19 alin. (21) din Legea nr. 85/2006

nu contravin prevederilor art. 21 din Legea fundamentală". Prin aceeași decizie, Curtea a statuat că "faptul că împotriva deciziei creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator în locul celui provizoriu ori de a confirma administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu, creditorii interesați pot face contestație la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în termen de 3 zile de la data publicării acestei decizii în Buletinul procedurilor de insolvență, își găsesc justificarea în însuși specificul acestei proceduri și are drept scop asigurarea desfășurării cu celeritate a acesteia".

Prin alte decizii, de exemplu,

Decizia nr. 900 din 16 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009, Curtea a statuat: "faptul că adunarea creditorilor desemnează administratorul judiciar sau lichidatorul, stabilindu-i și remunerația, sau confirmă administratorul judiciar ori lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic nu poate avea ca o consecință încălcarea principiului potrivit căruia justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, consacrat prin art. 126 alin. (1) din Constituție, deoarece, pe de-o parte, această desemnare este confirmată de judecătorul-sindic prin încheiere, iar ceilalți creditori pot contesta decizia de desemnare la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în condițiile

art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 . Pe de altă parte, așa cum rezultă din nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 173/2008 , care a modificat dispozițiile criticate ale

art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 , această lege privind procedura insolvenței a introdus ca elemente de noutate, printre altele, degrevarea judecătorului-sindic de responsabilitățile ce excedează sferei contenciosului și amplificarea rolului adunării creditorilor, pornind de la acquis-ul comunitar în materie și valorificând principiile consacrate în legislația internațională și bunele practici în materie".

În fine, prin

Decizia nr. 572 din 14 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, Curtea a statuat că reglementarea atribuțiilor administratorului judiciar și ale lichidatorului nu atrag restrângerea accesului la justiție.

Având în vedere aceste considerente de principiu, Curtea constată că judecătorul-sindic poate controla măsura înlocuirii lichidatorului sau administratorului judiciar dispusă de adunarea creditorilor ori de creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor numai pentru motive de legalitate.

O asemenea limitare a controlului judecătoresc ține de specificul procedurii insolvenței, mai precis de rolul crescut pe care creditorii trebuie să îl dețină în procesul de urmărire și recuperare a creanțelor lor. În schimb, în temeiul art. 11 lit. d) din lege, judecătorul-sindic are competența de a înlocui, pentru motive temeinice, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Comercial Cluj în Dosarul acestuia nr. 1.990/1.285/2007.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2010.