Decizia nr. 266/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304^1, ale art. 318 alin. 1, ale art. 403 alin. 4 și ale art. 581 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304^1, ale art. 318 alin. 1, ale art. 403 alin. 4 și ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniel Nicolae Oană, Dana-Mihaela Oană, Nicu Briciu și Mihaela Elena Briciu în Dosarul nr. 3.696/107/2009 al Tribunalului Alba - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.696/107/2009, Tribunalul Alba - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 304^1, art. 318 alin. 1, art. 403 alin. 4 și art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniel Nicolae Oană, Dana-Mihaela Oană, Nicu Briciu și Mihaela Elena Briciu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că dispozițiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, contravenind prevederilor art. 16 din Constituție, întrucât instanța de recurs este limitată la a examina cauza sub anumite aspecte, spre deosebire de instanța de apel care nu cunoaște această limitare. Prevederile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin principiului egalității în drepturi și liberului acces la justiție, deoarece prevăd posibilitatea atacării cu contestație în anulare doar a hotărârilor pronunțate în recurs, nu și a celor pronunțate în apel. Referitor la art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, acesta este în contradicție cu art. 44 din Constituție, deoarece, în ipoteza respingerii cererii de suspendare a executării silite, sunt restrânse prerogativele dreptului de proprietate al persoanei interesate. În ceea ce privește dispozițiile art. 581 din Codul de procedură civilă, autorul consideră că acestea încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 și 21, deoarece procedura instituită permite instanței să stabilească unele măsuri fără a analiza fondul cauzei, în baza unui probatoriu insuficient și fără citarea părților. Or, măsurile urgente și vremelnice dispuse de instanță trebuie să se bazeze pe respectarea dreptului de proprietate, iar nu să conducă la restrângerea exercițiului acestui drept.
Tribunalul Alba - Secția civilă consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 304^1, art. 318 alin. 1, art. 403 alin. 4 și art. 581 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conținut:
- Art. 304^1: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.";
- Art. 318 alin. 1: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";
- Art. 403 alin. 4: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul.";
- Art. 581: "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecata asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.
Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16, 21, 44, 46 și 52.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra unor critici asemănătoare.
Astfel, cu privire la dispozițiile
art. 304^1 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 351 din 2 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, Curtea a statuat că justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului ține de deosebirile esențiale existente între cele două situații avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situația în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral și sub toate aspectele legalității și temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, examinată de o instanță de control judiciar, la un grad de jurisdicție superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret și limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunțate în apel. În situația în care părților nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanța să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecății. Această posibilitate este menită să asigure părților o judecată echitabilă și să conducă instanța la cercetarea și aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții.
În ceea ce privește dispozițiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile constituționale invocate și în prezenta cauză, Curtea s-a mai pronunțat, spre exemplu, prin
Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004. Cu acel prilej a reținut, în esență, că acest text de lege reglementează contestația în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs.
Aceste dispoziții de lege nu contravin prevederilor constituționale invocate, întrucât, potrivit jurisprudenței constante a instanței constituționale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situații diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justiție, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuție este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiție, are caracter de excepție și deci poate fi valorificată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilității și securității raporturilor juridice.
Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că și această normă procedurală a mai format obiect al controlului de constituționalitate pe cale de excepție în raport cu critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 389 din 9 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 19 iunie 2006, Curtea a statuat că, întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.
Împrejurarea că împotriva încheierii instanței prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării, până la soluționarea cererii de suspendare, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, la folosirea căilor de atac și la înfăptuirea justiției, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice, iar pe de altă parte, prevederile constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.
În fine, cu privire la excepția de neconstituționalitate care are ca obiect prevederile art. 581 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 244 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a statuat că procedura de urgență instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu aduce nicio îngrădire dreptului persoanei de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției, prin cerere de ordonanță președințială, și aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
De altfel, posibilitatea recunoscută părților ca, în anumite condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-și apăra drepturile și interesele legitime nu constituie premisa îngrădirii dreptului de proprietate, așa cum consideră autorul excepției, ci reprezintă exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, astfel încât soluțiile și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304^1, ale art. 318 alin. 1, ale art. 403 alin. 4 și ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniel Nicolae Oană, Dana-Mihaela Oană, Nicu Briciu și Mihaela Elena Briciu în Dosarul nr. 3.696/107/2009 al Tribunalului Alba - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.