Decizia nr. 619/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 din Codul penal, excepție ridicată de Ioan Gurzău în Dosarul nr. 1.708/309/2008 al Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece prin critica formulată autorul solicită modificarea textului contestat.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 29 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.708/309/2008, Judecătoria Șimleu Silvaniei a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 215^1 din Codul penal, excepție ridicată de Ioan Gurzău în dosarul de mai sus.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) teza întâi privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular, și ale art. 23 alin. (1) privind inviolabilitatea libertății persoanei, deoarece modul de abordare actual al infracțiunii de delapidare, pentru care operează principiul oficialității atât pentru părți vătămate persoane de drept public, cât și pentru părți vătămate persoane de drept privat creează o inegalitate de tratament a cetățenilor în fața legii și încalcă dreptul la un proces echitabil "în condițiile în care pentru unele infracțiuni contra patrimoniului în ceea ce privește proprietatea privată s-a instituit regula plângerii prealabile". Se mai arată că această formulare a textului intră în contradicție și cu prevederile art. 44 alin. (2) din Constituție, întrucât garantarea proprietății private și ocrotirea sa cuprinde și latura "liberei disponibilități" a acesteia. Așadar, "prin această garantare nu se poate substitui statul, titularul dreptului de proprietate privată, și în aceste condiții să exercite acțiuni (în justiție) pentru apărarea patrimoniului privat, fără o prealabilă împuternicire/mandatare".
De asemenea, se mai arată că "prin menținerea principiului oficialității pentru infracțiunea de delapidare atunci când s-a produs o pagubă în patrimoniul unei persoane de drept privat se încalcă libertatea individuală a subiectului de drept privat în al cărui patrimoniu s-a produs prejudiciul."
Judecătoria Șimleu Silvaniei opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215^1 din Codul penal cu denumirea marginală Delapidarea, care au următorul conținut:
"Însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile art. 215^1 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, în raport cu critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 907 din 23 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 12 august 2009,
Decizia nr. 672 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, și
Decizia nr. 451 din 25 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 15 decembrie 2003, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 din Codul penal, pentru considerentele acolo arătate.
Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că "legiuitorul român a optat pentru regula generală de urmărire, judecare și sancționare din oficiu a infracțiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituțional al legiuitorului de a stabili și anumite excepții de la această regulă generală. Astfel, s-a prevăzut ca în anumite cazuri, datorită caracterului și conținutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau relațiilor speciale dintre făptuitor și persoana lezată, punerea în mișcare a acțiunii penale să fie condiționată de existența plângerii prealabile a persoanei vătămate. Generalizarea acestei condiționări ar împiedica însă, în mod evident, protecția eficientă a societății, a intereselor generale față de faptele care prezintă pericol social, prevăzute de legea penală. [...] În cazul infracțiunii de delapidare, legiuitorul are temeiuri serioase de politică penală să păstreze principiul oficialității, având în vedere calitatea de funcționar a făptuitorului și relațiile de serviciu existente între el și persoana vătămată".
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 din Codul penal, excepție ridicată de Ioan Gurzău în Dosarul nr. 1.708/309/2008 al Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.