Decizia nr. 718/2010

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Maria Felicia Amitrioaiei în Dosarul nr. 4.080/117/2008 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 439/2007 , pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.080/117/2008, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Excepția a fost ridicată de Maria Felicia Amitroaiei cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței nr. 53 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 4.080/117/2008, având ca obiect asigurări sociale - recalcularea pensiei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat, prin faptul că prevede condiția depunerii contestației împotriva deciziei de pensionare la instanța judecătorească competentă, contravine dispozițiilor art. 21 alin. (1), art. 24, 51 și 52 din Constituție, precum și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că

art. 87 din Legea nr. 19/2000

ar trebui să prevadă și posibilitatea introducerii contestației la organul emitent, avându-se în vedere practica în domeniu, precum și faptul că unii dintre contestatori nu dețin cunoștințe juridice, astfel încât aceștia sunt privați de dreptul la apărare. De asemenea, mai arată că de esența formulării unei petiții în termen legal este ca aceasta să fie efectiv exercitată în interiorul acestui termen.

Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 87 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare. În realitate, Curtea constată că susținerile autorului excepției vizează doar prevederile alin. (1) al art. 87, dispoziții potrivit cărora: "Decizia emisă în condițiile art. 86 alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare."

Autorul excepției consideră că acest text de lege contravine următoarelor dispoziții din Constituție: art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 51 referitor la dreptul la petiționare și art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, consideră că este încălcat și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost analizat de Curtea Constituțională prin prisma acelorași critici referitoare la asigurarea dreptului unei persoane interesate de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor sale legitime, ca și cele formulate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 439 din 10 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței sale constante, în consens și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, "accesul liber la justiție nu este un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi condiționată prin lege de îndeplinirea unor cerințe prealabile și de respectarea unor termene de prescripție sau de decădere. Important este ca persoana care se consideră lezată în drepturile, libertățile sau interesele sale legitime să aibă efectiv posibilitatea de a se adresa instanței judecătorești competente, iar în cadrul judecării cauzei sale să beneficieze de toate garanțiile și mijloacele procedurale prevăzute, care condiționează desfășurarea unui proces echitabil. Atacarea în justiție a oricărui act juridic de dispoziție poate fi făcută în termenele stabilite de lege. În acest sens, textul de lege criticat este în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Constituție, deoarece prevede posibilitatea titularului dreptului de asigurări sociale, deci și a pensionarului, de a ataca decizia casei teritoriale de pensii cu contestație introdusă la tribunal în termen de 45 de zile de la data comunicării. Acest termen este rezonabil pentru persoana interesată să se convingă asupra corectitudinii stabilirii drepturilor sale și, dacă este cazul, să conteste decizia de pensionare. De asemenea, în fața instanței de judecată, beneficiază de toate drepturile procesuale legale".

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 51 din Constituție, Curtea reține, în acord cu cele statuate și prin

Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, că sesizarea instanțelor judecătorești pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obține numai pe calea justiției nu este un aspect al dreptului de petiționare. Așa fiind, art. 51 din Constituție nu are incidență în cauză.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Cât privește art. 52 din Constituție, referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, Curtea constată că, în legătură cu acesta, autorul excepției critică în realitate o omisiune legislativă, respectiv lipsa posibilității celui interesat de a se adresa organului emitent pentru anularea deciziei de pensionare. Deși acest fapt nu ar fi fost de natură să atragă neconstituționalitatea textului de lege criticat, Curtea reține totuși că legiuitorul a adăugat, prin articolul unic pct. 3 din

Legea nr. 209/2009

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 19/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 9 iunie 2009, un nou alineat la

art. 87 din Legea nr. 19/2000 , respectiv alineatul (2) prin care se prevede că "Decizia emisă în condițiile art. 86 alin. (1) poate fi anulată, la cererea titularului, în termen de 45 de zile de la comunicare". În atari condiții, susținerile autorului excepției rămân lipsite de temei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 alin. (1) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Maria Felicia Amitrioaiei în Dosarul nr. 4.080/117/2008 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010.