Decizia nr. 787/2010

Augustin Zegrean - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Simona Ricu - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317, art. 318 și

art. 319^1 din Codul de procedură civilă și a Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Mihaela Almășan în Dosarul nr. 380/57/2009 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 380/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317, art. 318 și

art. 319^1 din Codul de procedură civilă și a Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Mihaela Almășan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă și reală, iar nu iluzorie și teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanțe de către persoana interesată constituind o încălcare a dreptului acesteia de acces liber la justiție.

Legea nr. 146/1997

reprezintă o încălcare evidentă a accesului liber la justiție și a dreptului la apărare, deoarece titularului unui interes legitim i se refuză mijloacele legale de natură să-i permită apărarea acestui drept. De asemenea, dispozițiile art. 317, art. 318 și art. 319^1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 și art. 21 din Legea fundamentală.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 317, art. 318 și

art. 319^1 din Codul de procedură civilă și ale Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările ulterioare.

Dispozițiile din Codul de procedură civilă criticate au următorul conținut:

- Art. 317: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.";

- Art. 318: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";

- Art. 319^1: "Instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiția depunerii unei cauțiuni. Dispozițiile art. 403 alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 11 alin. (2) referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, precum și dispozițiile art. 1 și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 317, art. 318 și art. 319^1 din Codul de procedură civilă, prin raportare la aceleași prevederi constituționale ca cele invocate în prezenta cauză. În acest sens sunt Decizia nr. 102 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 16 februarie 2009,

Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009, și

Decizia nr. 1.676 din 15 decembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 25 februarie 2010.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 146/1997 , Curtea constată că aceasta a fost examinată în repetate rânduri pe calea controlului de constituționalitate a posteriori prin raportare la normele constituționale și internaționale invocate în cauza de față. De exemplu, prin

Decizia nr. 494 din 6 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 iunie 2008, și

Decizia nr. 1.319 din 2 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 26 februarie 2009, Curtea, soluționând excepția de neconstituționalitate, a reținut, pentru argumentele acolo expuse, că prevederile

Legii nr. 146/1997

sunt constituționale.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317, art. 318 și

art. 319^1 din Codul de procedură civilă și a Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Mihaela Almășan în Dosarul nr. 380/57/2009 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2010.