Decizia nr. 1014/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 255-256^2, art. 281 și

art. 283-287^18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova în dosarele nr. 99/42/2010 și nr. 129/42/2010 ale Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă Nicolae Drăgulin, consilier juridic al Societății Comerciale "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.059D/2010 și nr. 1.060D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.060D/2010 la Dosarul nr. 1.059D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției care arată că la dosar a fost depusă o cerere prin care se renunță la judecarea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de renunțare la judecată ca inadmisibilă, iar pe fond pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 29 martie 2010, pronunțate în dosarele nr. 99/42/2010 și nr. 129/42/2010, Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 255-256^2, art. 281 și

art. 283-287^18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul își structurează critica pe două coordonate:

- neconstituționalitatea extrinsecă a dispozițiilor art. 255-256^2, art. 281 și

art. 283-287^18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

prin raportare la prevederile constituționale cuprinse în art. 73 alin. (1) și (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) și (5). Astfel, se susține că dispozițiile criticate nu respectă ierarhia legilor în funcție de importanța materiei reglementate și de procedura de adoptare, obligativitatea reglementării prin lege organică a domeniului contenciosului administrativ și interdicția reglementării de către Guvern, prin intermediul ordonanțelor, a chestiunilor care aparțin exclusiv domeniilor de reglementare ale legilor organice. De asemenea, prin adoptarea

Ordonanței de urgență nr. 34/2006 , Guvernul nu a respectat obligația de a emite un astfel de act normativ exclusiv în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată și nici obligația de a motiva urgența în cuprinsul ordonanței. Pe de altă parte, legea de aprobare a ordonanței de urgență care conține norme ce intră în sfera de reglementare a legilor organice nu respectă condițiile prevăzute de art. 76 alin. (1) din Constituție referitoare la obligativitatea adoptării cu votul majorității membrilor fiecărei Camere;

- neconstituționalitatea intrinsecă a prevederilor

art. 283 alin. (3) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

prin raportare la prevederile constituționale cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), precum și la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Autorul apreciază că dispoziția criticată violează liberul acces la justiție al persoanei care formulează plângere împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, întrucât îngrădește dreptul la probațiune, partea fiind împiedicată să formuleze apărări care să poată fi dovedite cu orice mijloace de probă. Mai mult,

art. 283 alin. (3) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

instituie un tratament procesual vădit inegal și discriminatoriu, pentru situații juridice identice, între persoana care optează pentru atacarea actelor autorității contractante pe calea procedurii administrativ-jurisdicționale în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, urmate de procedura plângerii în fața instanței judecătorești, pe de o parte, și persoana care se adresează direct instanței judecătorești, conform dispozițiilor

art. 286-287^18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 .

Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind întemeiată. Astfel, în condițiile în care prevederile art. 255-256^2, art. 281,

art. 283-287^18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

reglementează o procedură administrativ-jurisdicțională și procedura de soluționare, în contencios administrativ, a plângerii formulate împotriva deciziei pronunțate în cadrul acestei proceduri, iar

Legea nr. 337/2006

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006

a fost adoptată de Parlament în temeiul art. 76 alin. (2) din Constituție, fiind calificată drept o lege cu caracter ordinar, apare cu evidență faptul că dispozițiile ordonanței, astfel cum au fost aprobate prin lege, nu respectă prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, care prevăd că domeniul contenciosului administrativ este reglementat prin lege organică, coroborate cu prevederile art. 115 alin. (5) teza a treia din Constituție, potrivit cărora ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea calificată prevăzută la art. 76 alin. (1) din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 255-256^2, art. 281 și

art. 283-287^18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 337/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006. Dispozițiile ordonanței au suferit modificări succesive, în prezent având următorul conținut:

- Art. 255-256^2 consacră dispozițiile generale privind soluționarea contestațiilor împotriva actelor autorității contractante;

- Art. 281: "(1) Deciziile Consiliului privind soluționarea contestației și obligarea la plata amenzii pot fi atacate cu plângere la instanța judecătorească prevăzută la art. 283 alin. (1), în termen de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât și de netemeinicie.

(2) Plângerea va fi formulată în scris și va fi motivată, dispozițiile art. 270 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

(3) Partea care formulează plângerea are obligația să comunice, în termenul prevăzut la alin. (1), o copie a acesteia, precum și a înscrisurilor doveditoare și părții adverse, depunând dovada de comunicare în fața instanței până la primul termen de judecată.";

- Art. 283-285 reglementează căile de atac împotriva deciziilor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor;

- Art. 286-287^18 reglementează procedura de soluționare a litigiilor în instanță.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 73 alin. (1) și alin. (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) și (5), precum și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În ceea ce privește cererea autorului excepției de neconstituționalitate de renunțare la judecarea acesteia, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, o asemenea renunțare este inadmisibilă, întrucât, în materie de jurisdicție constituțională, principiul disponibilității, care este propriu procesului civil, nu își găsește aplicarea, soluționarea excepției de neconstituționalitate reprezentând o procedură de drept public.

De altfel, potrivit art. 25 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, adoptat prin

Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 12 din 4 noiembrie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, "Odată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului".

Față de cele de mai sus, renunțarea autorului excepției de neconstituționalitate la soluționarea acesteia nu împiedică realizarea în continuare a controlului de constituționalitate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, reținem următoarele:

I. În ceea ce privește criticile privind neconstituționalitatea extrinsecă a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 337/2006 , observăm că acestea vizează nerespectarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 73 alin. (1) și (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) și (5), și anume adoptarea de către Parlament a legii de aprobare a ordonanței în temeiul art. 76 alin. (2) din Constituție, deci în regim de lege ordinară, deși în cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006

se regăsesc norme cu caracter de lege organică, al căror regim de adoptare trebuia să respecte dispozițiile art. 76 alin. (2) din Constituție.

Constatăm însă că, ulterior aprobării prin lege a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , prevederile care consacrau dispozițiile generale privind soluționarea contestațiilor împotriva actelor autorității contractante, căile de atac împotriva deciziilor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sau procedura de soluționare a litigiilor în instanță au suferit modificări succesive. Astfel, au fost adoptate

ordonanțele de urgență nr. 19/2009

privind unele măsuri în domeniul legislației referitoare la achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 12 martie 2009,

nr. 72/2009

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 23 iunie 2009 și

nr. 76/2010

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 2 iulie 2010, ordonanțe de urgență care nu au fost încă aprobate prin lege de către Parlament.

Prin urmare, la data la care Curtea Constituțională efectuează controlul de constituționalitate, sunt în vigoare dispozițiile art. 255-256^2, art. 281 și

art. 283-287^18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , în forma modificată prin ordonanțe de urgență, după adoptarea

Legii nr. 337/2006 , astfel încât critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 73 alin. (1) și (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) și (5) nu mai subzistă. Rămâne în competența Parlamentului ca, la momentul aprobării prin lege a ordonanțelor de urgență menționate mai sus, să analizeze obiectul supus reglementării sub aspectul apartenenței la domeniul rezervat legii organice și adoptarea actelor normative cu respectarea dispozițiilor constituționale.

II. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 283 alin. (3) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

prin raportare la prevederile constituționale cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), precum și la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, apreciem că aceasta este neîntemeiată. Astfel, printr-o jurisprudență constantă (de exemplu,

Decizia nr. 318 din 13 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 23 aprilie 2008, sau

Decizia nr. 585 din 14 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 2 iunie 2009), Curtea a constatat constituționalitatea textelor criticate în raport cu critici similare, statuând că, deși semnificația art. 21 alin. (2) din Constituție constă în aceea că nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Stabilirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine art. 21 din Constituție, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de

art. 283 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , părților interesate le este asigurată posibilitatea de a formula plângere împotriva deciziei pronunțate de consiliu la curtea de apel, secția de contencios-administrativ și fiscal pe raza căreia se află sediul autorității contractante.

Mai mult, stabilirea procedurii de soluționare a plângerii împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, potrivit dispozițiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, reprezintă expresia aplicării dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și art. 129.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 255-256^2, art. 281 și

art. 283-287^18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova în dosarele nr. 99/42/2010 și nr. 129/42/2010 ale Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2010.