Decizia nr. 1377/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Răzvan Ion Leon Șeptilici Andrieș în Dosarul nr. 7.429/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 987D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, domnul Mihai Ionescu, în calitate de consilier juridic. Se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 992D/2010 și nr. 994D/2010, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Gheorghe Huluță și Dumitru Ionescu în dosarele nr. 6.376/2/2009 și, respectiv, nr. 8.161/2/2009 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde domnul Gheorghe Huluță, constatându-se lipsa celuilalt autor al excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. De asemenea, și în aceste dosare răspunde, pentru partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, domnul Mihai Ionescu, în calitate de consilier juridic.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze. Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 992D/2010 și nr. 994D/2010 la Dosarul nr. 987D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părților.

Autorul excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 992D/2010 solicită admiterea acesteia, pentru motivele prezentate în notele scrise aflate la dosarul cauzei.

Reprezentantul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că, în opinia sa, actul normativ criticat nu afectează regimul instituțiilor fundamentale ale statului și nici drepturi sau libertăți prevăzute de Legea fundamentală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, apreciind că nu se justifică reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 24 februarie 2010, 25 martie 2010 și 10 martie 2010, pronunțate în dosarele nr. 7.429/2/2009, nr. 6.376/2/2009 și nr. 8.161/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Excepția a fost ridicată de Răzvan Ion Leon Șeptilici Andrieș, Gheorghe Huluță și, respectiv, Dumitru Ionescu în cauze având ca obiect acțiuni în constatare.

În motivările excepției de neconstituționalitate se susține că ordonanța criticată este neconstituțională întrucât afectează drepturi și libertăți fundamentale prevăzute în Constituție. În acest sens, se arată că în cursul procedurii desfășurate persoanele verificate nu pot fi asistate de un avocat, încălcându-li-se astfel dreptul la apărare. De asemenea, se precizează că, prin confuzia introdusă între funcția de anchetă și cea de judecată exercitate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ordonanța de urgență contravine principiilor de drept în conformitate cu care justiția trebuie să fie imparțială, iar procesul trebuie să fie echitabil. Or, imparțialitatea Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității poate fi pusă la îndoială, iar dezbaterile nu se bucură de publicitate și contradictorialitate. Totodată, se arată că la data emiterii ordonanței de urgență nu exista o situație extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată, iar Guvernul nu a motivat urgența cu care aceasta a fost emisă "decât printr-o exprimare alambicată, lipsită de o coerență cu valoare juridică". Se mai susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

a fost emisă cu încălcarea art. 108 alin. (3) din Constituție. În acest sens, se precizează că "încălcarea constă în aceea că la baza

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu stă o lege de abilitare, ci Constituția României, în concret art. 115 alin. (4)", or, "Constituția nu este o lege specială de abilitare și nu poate fi asimilată acesteia". Se mai susține că sunt nesocotite și prevederile art. 124 alin. (1) și (3) din Constituție, întrucât hotărârile judecătorești se pronunță "în numele legii și nicidecum în numele ordonanței". În opinia unuia dintre autorii excepției, art. 8 alin. (1) lit. a) și art. 11 alin. (1) din ordonanța de urgență contravin art. 58 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât, prin posibilitatea dată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a introduce acțiuni în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității, acesta se subrogă instituției Avocatului Poporului, creată special pentru apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice. Prin stabilirea competenței exclusive a Secției de contencios administrativ a Curții de Apel București în ce privește soluționarea acestei acțiuni se creează o inegalitate de tratament juridic, ca urmare a imposibilității persoanei verificate de a-și exercită dreptul la apărare la o instanță de judecată apropiată de domiciliul său.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, neputându-se reține criticile formulate de autorii acesteia.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări, prin

Legea nr. 293/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, actul normativ criticat contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (1) și (2) care prevede dreptul de acces liber la justiție, art. 58 alin. (1) privind numirea și rolul Avocatului Poporului, art. 108 alin. (3) care stabilește că ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, art. 115 alin. (4) și (6) care reglementează condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență, art. 124 alin. (1) și (3) potrivit căruia justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii și art. 126 referitor la instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

a mai format obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală și din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 1.502 din 10 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 20 noiembrie 2009, Curtea a reținut că ordonanța de urgență criticată nu reglementează în domeniul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar prin

Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, instanța de contencios constituțional a constatat că, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității este introdusă la o instanță de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , nu se poate reține încălcarea dreptului la un proces echitabil, deoarece procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea și dreptul la apărare, părțile beneficiind de posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept. Cu privire la critica referitoare la pretinsa nesocotire a principiului egalității în fața legii ca urmare a stabilirii competenței exclusive a Secției de contencios administrativ a Curții de Apel București în ceea ce privește soluționarea acestei acțiuni în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, Curtea Constituțională a reținut, prin

Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, că este neîntemeiată, întrucât norma criticată se aplică tuturor persoanelor care intră sub incidența acesteia, fără să instituie privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare.

De asemenea, prin

Decizia nr. 220 din 9 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, Curtea a constatat că nu poate reține nici critica referitoare la nesocotirea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât la momentul emiterii ordonanței de urgență criticate au fost îndeplinite condițiile impuse de textul constituțional invocat: existența unei situații extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată și motivarea urgenței în cuprinsul ordonanței. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a observat că este lipsită de incidență în cauză, în formularea acestei critici făcându-se confuzie între regimul adoptării ordonanțelor simple, care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, și regimul adoptării celor de urgență, care pot fi adoptate de Guvern în virtutea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, cu respectarea condițiilor amintite mai sus. Totodată, Curtea a constatat că nu este întemeiată susținerea potrivit căreia

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

ar fi contrară dispozițiilor art. 124 alin. (1) din Constituție, care prevăd că justiția se înfăptuiește în numele legii, "nicidecum în numele ordonanței". Aceasta, deoarece noțiunea de "lege" este utilizată de textul constituțional în sens larg, legislatorul constituant neavând în vedere exclusiv semnificația restrânsă, de act adoptat de Parlament, ca unică autoritate legiuitoare a țării, ci referindu-se la ansamblul actelor normative ce formează dreptul intern.

În fine, Curtea constată că este neîntemeiată critica referitoare la nesocotirea dispozițiilor constituționale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a promova acțiuni în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității nu reprezintă, astfel cum susțin 2 dintre autorii excepției, o substituire a acestuia în atribuțiile Avocatului Poporului. Această instituție dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător și detaliat în legea sa de organizare și funcționare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituțional. De altfel, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, "în exercitarea atribuțiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităților publice".

Întrucât nu au fost evidențiate elemente noi, se impune menținerea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, care își păstrează valabilitatea și în prezentele cauze conexate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Răzvan Ion Leon Șeptilici Andrieș, Gheorghe Huluță și Dumitru Ionescu în dosarele nr. 7.429/2/2009, nr. 6.376/2/2009 și, respectiv, nr. 8.161/2/2009 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2010.