Decizia nr. 45/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Gheorghe Popa în Dosarul nr. 10.384/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, doamna Mihaela Jugaru, în calitate de consilier juridic, cu delegație la dosar. Se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Acesta solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că există deja o jurisprudență consolidată în acest domeniu, prin care Curtea Constituțională a statuat că ordonanța de urgență în ansamblul său, precum și texte individuale cuprinse în aceasta sunt în concordanță cu dispozițiile și principiile Legii fundamentale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că în cauză nu au fost aduse argumente noi care să fie de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10.384/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a "prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității", excepție ridicată de Gheorghe Popa într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatarea calității de lucrător al Securității.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

încalcă dispozițiile art. 115 alin. (4) teza a doua din Constituție, întrucât nu motivează urgența decât printr-o "exprimare alambicată, lipsită de o coerență cu valoare juridică".

De asemenea, în opinia sa, ordonanța de urgență criticată nesocotește și dispozițiile art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală, deoarece la baza emiterii acesteia nu stă o lege specială de abilitare, ci Constituția, în concret art. 115 alin. (4), care nu este o lege specială de abilitare și nici nu poate fi asimilată unei astfel de legi. Art. 11 alin. (1) din actul normativ menționat contravine dispozițiilor art. 124 alin. (1) și (3) din Constituție, deoarece hotărârea dată în soluționarea acțiunii în constatare se pronunță în numele legii, "nicidecum în numele ordonanței". De asemenea, sunt încălcate și dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, întrucât Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității se subrogă în dreptul cetățeanului de a avea acces liber la justiție, mai exact, se subrogă în dreptul altor persoane care se consideră vătămate, îngrădindu-le acestora dreptul de a se adresa justiției.

În plus, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității se subrogă și instituției Avocatului Poporului, creată special pentru apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice, contravenind art. 58 alin. (1) din Constituție. Dispozițiile art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (1) din ordonanța de urgență criticată încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât instituie competența de soluționare în primă instanță a acțiunilor în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității doar în favoarea Secției de contencios administrativ a Curții de Apel București, astfel că persoana verificată nu are posibilitatea de a-și exercită dreptul la apărare la o instanță de judecată apropiată de domiciliul său, în timp ce pentru celelalte persoane interesate se creează o situație privilegiată, deoarece pot contesta o adeverință emisă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității la alte instanțe de contencios administrativ competente teritorial.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, neputându-se reține încălcarea dispozițiilor constituționale invocate de autorul acesteia.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Din motivarea scrisă aflată la dosarul cauzei, rezultă că autorul excepției a criticat atât ordonanța de urgență în ansamblul său, cât și, în mod special, prevederile art. 8 lit. a), art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (1) din aceasta, care au următorul conținut normativ:

- Art. 8 lit. a): "Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ia în discuție nota de constatare și, după caz:

a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia;";

- Art. 10 alin. (2): "(2) Adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor.";

- Art. 11 alin. (1): "(1) Acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, fiind scutită de taxă de timbru."

Autorul excepției de neconstituționalitate invocă în susținerea acesteia prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 58 alin. (1) privind numirea și rolul Avocatului Poporului, art. 108 alin. (3) care prevede că ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, art. 115 alin. (4) care stabilește condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență și art. 124 alin. (1) și (3) potrivit cărora justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

și dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, instanța de control contencios constituțional pronunțându-se prin

Decizia nr. 220 din 9 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, precum și prin

Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010 , nepublicată în Monitorul Oficial al României până la data pronunțării prezentei decizii. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că nu poate reține critica referitoare la nesocotirea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, observând că, la momentul emiterii ordonanței de urgență criticate, erau îndeplinite condițiile impuse de textul constituțional invocat: existența unei situații extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată și motivarea urgenței în cuprinsul ordonanței. Aceasta este concluzia care se desprinde din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , astfel cum acesta a fost redactat la data emiterii sale.

Curtea a observat, totodată, că dispozițiile art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală nu au incidență în cauză, autorul excepției făcând confuzie între regimul adoptării ordonanțelor simple, care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, și al celor de urgență, care pot fi adoptate de Guvern în virtutea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, cu respectarea condițiilor amintite mai sus.

Curtea a mai reținut că nu este întemeiată nici susținerea potrivit căreia

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

ar fi contrară dispozițiilor art. 124 alin. (1) din Constituție care prevăd că justiția se înfăptuiește în numele legii, "nicidecum în numele ordonanței". Noțiunea de "lege" este utilizată de textul constituțional în sens larg. Legislatorul constituant nu a avut în vedere exclusiv semnificația restrânsă, de act adoptat de Parlament, ca unică autoritate legiuitoare a țării, ci s-a referit la ansamblul actelor normative ce formează dreptul intern.

Curtea a constatat că este neîntemeiată și critica referitoare la nesocotirea dispozițiilor constituționale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a promova acțiuni în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității nu reprezintă o substituire a acestuia în atribuțiile Avocatului Poporului. Această instituție dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător și detaliat în legea sa de organizare și funcționare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituțional. De altfel, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, "În exercitarea atribuțiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităților publice".

Cu privire la critica referitoare la pretinsa nesocotire a principiului egalității în fața legii ca urmare a stabilirii competenței exclusive a Secției de contencios administrativ a Curții de Apel București în ceea ce privește soluționarea acestei acțiuni în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, Curtea Constituțională a reținut, prin

Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, că este neîntemeiată, întrucât norma criticată se aplică tuturor persoanelor care intră sub incidența acesteia, fără să instituie privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare.

Neexistând elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței amintite, în cauza de față își mențin valabilitatea atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în ansamblul său, precum și, în mod special, ale art. 8 lit. a), art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (1) din aceasta, excepție ridicată de Gheorghe Popa în Dosarul nr. 10.384/2/2009 al Curții de Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2011.