Decizia nr. 145/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) și

art. 56 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România în Dosarul nr. 3.096/300/2008 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Vasilica Coroiu, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

În acest sens, arată că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale care consacră accesul liber la justiție și dreptul de asociere, prin faptul că acordă dreptul oricărei persoane să declanșeze procedura de dizolvare a unei asociații.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.096/300/2008, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) și

art. 56 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România într-o cauză având ca obiect dizolvare persoană juridică.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât legalitatea constituirii asociațiilor și fundațiilor este supusă controlului unei autorități publice, respectiv Ministerului Public, care are competența generală de a verifica caracterul licit sau ilicit al scopului unei asociații ori fundații, autoritate care deține atribuții în a veghea asupra respectării normelor legale în vigoare și de a dispune sancțiuni, în cazul încălcării acestora.

Acordarea dreptului oricărei persoane, mai mult sau mai puțin interesate, să declanșeze procedura de dizolvare implică o încălcare a consimțământului și acordului membrilor unei asociații sau fundații de a se constitui într-o organizație nonprofit, acord ce are ca temei dispozițiile constituționale ale art. 40 din Legea fundamentală, fiind astfel încălcat dreptul de asociere.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că textele de lege criticate nu contravin normelor constituționale și convenționale invocate, deoarece dreptul de asociere nu este un drept absolut, astfel încât acordarea legitimării procesuale oricărei persoane interesate de a formula cerere de constatare a dizolvării unei asociații nu presupune încălcarea accesului liber la justiție și nici a dreptului de asociere al cetățenilor.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 55 alin. (2) și

art. 56 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, care au următorul conținut:

- Art. 55 alin. (2): "Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul asociației, la cererea oricărei persoane interesate.";

- Art. 56 alin. (1): "Asociația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate:

a) când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;

b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;

c) când asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit;

d) când asociația a devenit insolvabilă;

e) în cazul prevăzut la art. 14."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 40 alin. (1) referitoare la dreptul de asociere și art. 129 privind folosirea căilor de atac. Totodată, este invocată și contrarietatea textelor de lege criticate cu prevederile art. 11 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, raportate la art. 20 din Constituția României.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, de exemplu

Decizia nr. 593 din 14 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009,

Decizia nr. 987 din 30 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008, și

Decizia nr. 1.383 din 16 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 1 aprilie 2009.

Prin aceste decizii, Curtea a reținut că prevederile

art. 55-56 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

fac parte din cap. IX al ordonanței, care instituie o procedură specială de dizolvare și lichidare a asociațiilor, fundațiilor și federațiilor, ce are ca rezultat final îndestularea corespunzătoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rămase în urma lichidării și radierea acestor forme asociative din Registrul asociațiilor și fundațiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul faptului că asociațiile și fundațiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanță, sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, iar dizolvarea poate interveni și pentru alte motive decât cele strict economice.

Este cazul, spre exemplu, al situațiilor prevăzute de prevederile

art. 56 alin. (1) lit. a)-c) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 , și anume atunci când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită ori contrară ordinii publice, când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice ori când asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit.

Curtea a reținut, totodată, că debitorul are la dispoziție toate mijloacele de probă prin care să se apere împotriva cererilor de dizolvare și lichidare, ordonanța în cauză neîngrădind în niciun fel folosirea acestora. Așa fiind, reglementarea legitimării procesuale a oricărei persoane interesate de a formula cerere de constatare a dizolvării unei asociații, în cazurile stabilite de art. 56 din ordonanța criticată, nu contravine dispozițiilor constituționale sau convenționale referitoare la dreptul de asociere, fiind de competența instanțelor judecătorești să verifice existența interesului de a promova o astfel de cerere.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) și

art. 56 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România în Dosarul nr. 3.096/300/2008 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2011.