Decizia nr. 226/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Decizii de neconstituționalitate 1
- Decizia nr. 487/2011 12 aprilie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Gu…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 116/2009 29 decembrie 2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2009
pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 212/91/2010 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.951D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.958-1.972D/2010, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată, din oficiu, de Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 1.271/91/2010, nr. 305/91/2010, nr. 303/91/2010, nr. 313/91/2010, nr. 319/91/2010, nr. 320/91/2010, nr. 323/91/2010, nr. 334/91/2010, nr. 340/91/2010, nr. 978/91/2010, nr. 972/91/2010, nr. 914/91/2010, nr. 850/91/2010, nr. 849/91/2010 și nr. 345/91/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune conexării cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.958-1.972D/2010 la Dosarul nr. 1.951D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. În acest sens, arată că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009
nu încalcă dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece, așa cum este prevăzut în preambulul acesteia, a fost emisă pentru decongestionarea activității judiciare și pentru fluidizarea procedurilor aferente activității comerciale și nu încalcă nici dispozițiile art. 115 alin. (6) și art. 126 alin. (2) din Constituție, deoarece, așa cum reiese din
Decizia Curții Constituționale nr. 861 din 24 iunie 2010 , instituția judecătorului delegat la oficiul registrului comerțului a fost desființată, iar atribuțiile acestuia au fost preluate de către directorul oficiilor registrului comerțului. În ceea ce privește dispozițiile art. 21 din Constituție, arată că prevederile de lege criticate nu înlătură posibilitatea părților de a se prevala de toate garanțiile procesului echitabil.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 17 februarie 2010 și din 12 mai 2010, pronunțate în dosarele nr. 212/91/2010, nr. 1.271/91/2010, nr. 305/91/2010, nr. 303/91/2010, nr. 313/91/2010, nr. 319/91/2010, nr. 320/91/2010, nr. 323/91/2010, nr. 334/91/2010, nr. 340/91/2010, nr. 978/91/2010, nr. 972/91/2010, nr. 914/91/2010, nr. 850/91/2010, nr. 849/91/2010 și nr. 345/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2009
pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de radiere formulate în temeiul
de Oficiul Național al Registrului Comerțului.
În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009
este neconstituțională, pentru următoarele argumente:
1. Cu privire la încălcarea art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, arată că aspectul menționat în preambulul ordonanței de urgență nu constituie o situație extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, ci o situație particulară înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și, prin urmare, nu este de natură să justifice adoptarea acestei ordonanțe de urgență.
Mai mult, măsurile propuse prin acest act normativ contravin chiar elementelor cuprinse în nota de fundamentare în ceea ce privește supraîncărcarea instanțelor, atât timp cât cererile de înregistrare în registrul comerțului - cereri care țin de procedura necontencioasă - erau supuse dispozițiilor unui alt act normativ, și anume
privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice care prevedea competența judecătorului delegat în soluționarea cererilor de înregistrare mențiuni, după cum în art. 8 prevede și un termen maxim de soluționare de 3 până la 5 zile din momentul înregistrării cererii pentru eliberarea certificatului constatator al înregistrării.
Competențele în materie ale judecătorului delegat la registrul comerțului sunt reglementate și în
privind organizarea judiciară și în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.
În concluzie, arată că adoptarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2009
nu justifică intervenția legiuitorului delegat pentru schimbarea competențelor în materia soluționării cererilor de înregistrare în registrul comerțului, invocând în acest sens și
deciziile Curții Constituționale nr. 104 din 20 ianuarie 2009
și nr. 1.629 din 3 decembrie 2009.
2. Referitor la încălcarea art. 126 alin. (2) din Constituție, precizează că ordonanțele de urgență ale Guvernului nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, astfel cum reiese din dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (6). Or, deși pretinde că aduce modificări sub aspectul instituirii unui regim derogator de la cele două acte normative care vizează activitatea registrului comerțului, în concret, Guvernul aduce atingere competențelor instanțelor de judecată și procedurilor de judecată, domeniu rezervat exclusiv legii organice, justiția fiind o instituție fundamentală a statului.
3. În ceea ce privește dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, arată că cererile de înregistrare în registrul comerțului se administrează printr-o procedură necontencioasă, existând în privința acestora un act normativ al Parlamentului, și anume
Legea nr. 359/2004 . Termenul rezonabil prevăzut de Legea fundamentală și de
nu poate fi atins prin instituirea de competențe și proceduri în sarcina secțiilor comerciale ale tribunalelor și din cauza numărului mare de cereri de pensionare formulate de magistrați. Prin urmare, contrar a ceea ce se menționează în preambulul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2009 , aceasta are ca efect supraaglomerarea instanțelor de judecată, cu consecința încălcării dreptului la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât, pentru deplina respectare a accesului liber la justiție al comerciantului, procedura de contestare a rezoluțiilor pronunțate de directorul oficiului registrului comerțului sau persoanele desemnate beneficiază de principiul dublului grad de jurisdicție. Astfel, hotărârea pronunțată de instanță în soluționarea plângerii împotriva rezoluției directorului oficiului registrului comerțului este supusă recursului. Mai mult, pentru anumite cereri/proceduri a fost instituită în mod expres competența de soluționare a secției comerciale a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul comerciantului.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2009
față de art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, apreciază că procedura instituită prin acest act normativ reprezintă o măsură care se înscrie în obiectivul eficientizării activității instanțelor de judecată, fiind necesară pentru asigurarea respectării termenelor de eliberare a certificatelor de înregistrare, de înscriere de mențiuni și a documentelor aferente, de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului, ca imperative ale derulării corespunzătoare, cu respectarea legii, a activității comercianților, fiind necesară remedierea cât mai urgentă a blocajului existent actualmente la oficiile registrului comerțului, care duce la nerespectarea drepturilor comercianților, cu consecințe deosebit de periculoase pentru circuitul comercial.
De asemenea, apreciază că dispozițiile actului normativ criticat nu afectează regimul instituțiilor fundamentale ale statului sau drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2009
pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 30 decembrie 2009.
Articolul 1
din această ordonanță de urgență a Guvernului avea, la data sesizării Curții Constituționale, următorul conținut: "Prin derogare de la prevederile
privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale
privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competența de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului și, după caz, a altor cereri aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat, pe o perioadă de maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, aparține directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei sau persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Național al Registrului Comerțului."
Ulterior sesizării Curții Constituționale, a fost adoptată
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2009
pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 17 mai 2010, care, prin articolul unic pct. 1 a modificat
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009 , cu următorul conținut: "Prin derogare de la prevederile
privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale
privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competența de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului și, după caz, a altor cereri aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat, pe o perioadă de maximum 4 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, aparține directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei sau persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Național al Registrului Comerțului."
Prin articolul unic din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2010
privind modificarea
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009
pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 septembrie 2010, a fost modificat art. 1, având în prezent următorul conținut: "Prin derogare de la prevederile
privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale
privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competența de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului și, după caz, a altor cereri aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat aparține, până la reglementarea activității de înregistrare în registrul comerțului efectuată de registratori comerciali, directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei ori persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Național al Registrului Comerțului."
Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile de emitere a ordonanțelor de urgență, ale art. 126 alin. (2) privind competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, precum și celor ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
1. Cu privire la critica de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței sale, pentru emiterea unei ordonanțe de urgență este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public. Astfel, prin
Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, și prin
Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a reținut implicațiile deosebirii terminologice dintre noțiunea de "caz excepțional", utilizat în concepția art. 114 alin. (4) din Constituție anterior revizuirii, și cea de "situație extraordinară", arătând că, deși diferența dintre cei 2 termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obișnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, același legiuitor a simțit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferență, prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată", consacrând astfel in terminis imperativul urgenței reglementării.
Prin aceleași decizii, Curtea a reamintit jurisprudența sa pronunțată anterior revizuirii Legii fundamentale și a precizat că de esența cazului excepțional este caracterul său obiectiv, în sensul că "existența sa nu depinde de voința Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență" ( Decizia nr. 83 din 19 mai 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).
Curtea constată că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009
a fost adoptată - astfel cum reiese din Preambulul acesteia - ținând cont de "necesitatea remedierii cât mai urgente a blocajului existent la oficiile registrului comerțului, care duce la nerespectarea drepturilor comercianților, cu consecințe deosebit de periculoase pentru circuitul comercial" și având în vedere imperativele decongestionării activității judiciare și fluidizării procedurilor aferente activității comerciale. Totodată, urgența reglementării a fost motivată prin necesitatea "respectării termenelor de eliberare a certificatelor de înregistrare, de înscriere de mențiuni și a documentelor aferente, de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului, ca imperativ al derulării în condiții corespunzătoare, cu respectarea legii, a activității comercianților". De altfel, prevederile de lege criticate au caracter temporar, până la reglementarea activității de înregistrare în registrul comerțului efectuată de registratori comerciali.
Prin urmare, Curtea constată, pe de-o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul constituțional de "situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", astfel cum acesta a fost definit în jurisprudența sa, iar, pe de altă parte, că urgența a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanței de urgență criticate, fiind respectate astfel dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție.
În final, Curtea reține că aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2009
prin
nu poate avea relevanță în examinarea constituționalității extrinseci a acestei ordonanțe de urgență a Guvernului, deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (a se vedea
Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, și
Decizia nr. 784 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009), aprobarea prin lege a unei ordonanțe a Guvernului nu poate acoperi un eventual viciu de neconstituționalitate extrinsecă a acesteia.
2. Referitor la criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 115 alin. (6) și ale art. 126 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că și acestea sunt neîntemeiate, deoarece, pe de-o parte,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009
nu afectează regimul vreunei instituții fundamentale a statului, ci modifică dispozițiile referitoare la competența de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului și, după caz, a altor cereri aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat la registrul comerțului. Pe de altă parte, este adevărat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești este stabilită prin lege, însă Curtea observă că Guvernul poate adopta: ordonanțe simple, în domenii care nu fac obiectul legilor organice, în baza unei legi speciale de abilitare, în temeiul art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție, și ordonanțe de urgență, numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, cu obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora, în temeiul art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Ordonanțele de urgență, cuprinzând norme de natura legii organice, se aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76 alin. (1) din Constituție. Prin urmare, interdicția Guvernului de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește numai ordonanțele simple, nefiind prevăzută o asemenea interdicție pentru ordonanțele de urgență, cum este cazul de față.
De altfel, cu privire la sensul dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a statuat prin
Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, că "ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin."
3. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea constată că nici această susținere nu este întemeiată, ci, dimpotrivă,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009
constituie o soluție legislativă de rezolvare a blocajului existent la oficiile registrului comerțului, blocaj ce conducea la prelungirea excesivă a soluționării cererilor de înregistrare sau de înscriere de mențiuni în registrul comerțului, nerespectându-se astfel drepturile comercianților.
Totodată, potrivit art. 3 din actul normativ criticat, cererile formulate de Oficiul Național al Registrului Comerțului care erau în competența de soluționare a judecătorului delegat se soluționează de tribunalul comercial sau de secția comercială a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul comerciantul, iar cererile privind constatarea dizolvării persoanei juridice și radierea din registrul comerțului se soluționează tot de tribunalul comercial sau de secția comercială a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul comerciantul.
Prin urmare, unele atribuții ale judecătorului delegat la registrul comerțului au fost preluate - temporar, până la înființarea profesiei de registrator comercial -, de către directorii oficiilor registrului comerțului, iar altele au fost date în competența de soluționare a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul comerciantul. Așadar, nu se poate susține încălcarea dreptului părților la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2009
pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 212/91/2010, nr. 1.271/91/2010, nr. 305/91/2010, nr. 303/91/2010, nr. 313/91/2010, nr. 319/91/2010, nr. 320/91/2010, nr. 323/91/2010, nr. 334/91/2010, nr. 340/91/2010, nr. 978/91/2010, nr. 972/91/2010, nr. 914/91/2010, nr. 850/91/2010, nr. 849/91/2010 și nr. 345/91/2010.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.