Decizia nr. 497/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 din Codul penal, excepție ridicată de Traian-Claudiu Druia în Dosarul nr. 1.760/338/2007 al Judecătoriei Zărnești.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 14 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.760/338/2007, Judecătoria Zărnești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 din Codul penal.
Excepția a fost ridicată de Traian-Claudiu Druia cu ocazia soluționării unei cauze penale privind trimiterea în judecată pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 248 din Codul penal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 248 din Codul penal, care reglementează abuzul în serviciu contra intereselor publice, încalcă principiul ocrotirii proprietății private în mod egal de lege, indiferent de proprietar, întrucât instituie o pedeapsă mai gravă pentru infracțiunea de abuz în serviciu în cazul în care statul este titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul afectat, fără a face însă distincție între proprietatea publică și proprietatea privată a statului.
Judecătoria Zărnești nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 248 din Codul penal, având următorul cuprins: "Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de proprietar.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 248 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 832 din 2 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate, reținând că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 din Codul penal, este o infracțiune de serviciu, și nu o infracțiune contra patrimoniului. Valoarea socială ocrotită prin norma incriminatoare este, în principal, bunul mers al activității unităților indicate în art. 145 din Codul penal.
Totodată, Curtea a mai statuat că această infracțiune reprezintă cea mai gravă formă a abuzului în serviciu, deoarece este fapta unui funcționar public și lezează activitatea unei persoane juridice de interes public, producând fie o tulburare deosebit de gravă a activității acesteia, fie o pagubă adusă patrimoniului ei. Tulburarea însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei autorități publice, instituții publice ori al altei persoane juridice de interes public sau producerea unei pagube patrimoniului acesteia are, de regulă, consecințe sociale negative mai mari, fapt care justifică un regim sancționator mai sever. Sancționarea mai severă a abuzului în serviciu contra intereselor publice reprezintă o opțiune de politică penală, de competența exclusivă a legiuitorului.
În același sens sunt și
Decizia nr. 294 din 8 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 8 august 2003,
Decizia nr. 299 din 29 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, și
Decizia nr. 174 din 10 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 16 martie 2009.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 din Codul penal, excepție ridicată de Traian-Claudiu Druia în Dosarul nr. 1.760/338/2007 al Judecătoriei Zărnești.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 aprilie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.