Decizia nr. 542/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ioana Ilinca în Dosarul nr. 14.789/301/2008 al Curții de Apel București Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia învederează aspecte ce țin de interpretarea legii, iar în subsidiar, ca neîntemeiată și, prin urmare, menținerea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 760 din 28 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 14.789/301/2008, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ioana Ilinca într-o cauză în care cererea reconvențională depusă a fost întemeiată pe prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că lipsirea de locuință a autorului excepției în temeiul ordonanței de urgență criticate reprezintă o discriminare și încalcă dreptul acestuia la viață intimă, familială și privată, la un domiciliu și la ocrotirea sănătății. Totodată, se susține că ordonanța de urgență criticată nu cuprinde nicio mențiune cu privire la chiriașii care au fost împiedicați să își cumpere locuința închiriată în baza

Legii nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului sau a

Legii locuinței nr. 114/1996 .

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art.146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 27 alin. (1) privind inviolabilitatea domiciliului și art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății. Totodată, în susținerea excepției sunt invocate și prevederile art. 8 paragraful 1 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 și art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție referitoare la interzicerea privării de libertate pentru datorii și libertatea de circulație.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată, în primul rând, că autorul excepției menționează doar în mod formal textele constituționale pretins încălcate, fără a arăta în concret în ce constă eventuala contradicție dintre textul criticat și prevederile constituționale invocate, încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate", ceea ce conduce la inadmisibilitatea excepției. Curtea observă că simpla enumerare în susținerea excepției a unor prevederi constituționale și a unor acte internaționale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigențele

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 . De altfel, în acest sens, Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, dintre care, cu titlu exemplificativ, se rețin:

Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008,

Decizia nr. 465 din 17 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007,

Decizia nr. 517 din 8 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008,

Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009,

Decizia nr. 727 din 7 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009.

În al doilea rând, Curtea observă că, prin critica sa, autorul excepției solicită modificarea ordonanței de urgență criticate; or, având în vedere

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea nu are competența de a modifica sau completa dispozițiile legale supuse controlului său de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ioana Ilinca în Dosarul nr. 14.789/301/2008 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2011.