Decizia nr. 1119/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, excepție ridicată Ioana Ecaterina Brădățeanu în Dosarul nr. 4.218/99/2010 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ și care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.296D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 696D/2011, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Laura Alexandra Bertel în Dosarul nr. 7.091/112/2010 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că la dosar au fost depuse note scrise, atât de către Ioana Ecaterina Brădățeanu, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, cât și de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Iași, care solicită respingerea acesteia.

Având în vedere obiectul identic al excepției de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 4.296D/2010 și nr. 696D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 696D/2011 la Dosarul nr. 4.296D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume

Decizia nr. 1.145/2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.218/99/2010 și Încheierea din 9 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7.091/112/2010, Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ și, respectiv, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, excepție ridicată de Ioana Ecaterina Brădățeanu și Laura Alexandra Bertel în cauze civile având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că reglementarea criticată este neconstituțională întrucât instituie discriminări între persoanele aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți dintr-o naștere multiplă, în speță gemeni, și cei rezultați dintr-o naștere simplă, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă. În acest sens este invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, privind existența unui tratament juridic discriminatoriu, atunci când nu este justificat în mod obiectiv și rezonabil, și anume hotărârile pronunțate în Cauza Marckx contra Belgiei, 1979, sau Cauza Rassmusen contra Danemarcei, 1984.

Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată deoarece reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și art. 49 alin. (1) și (2). În acest sens arată că legiuitorul a urmărit susținerea familiei tocmai pentru a-și putea crește și întreține copiii, astfel că nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă pentru instituirea unei diferențieri între copiii proveniți din nașteri gemelare.

De asemenea, instanța consideră că se creează o situație discriminatorie între "situația copiilor proveniți dintr-o sarcină gemelară și cea a unui copil provenit dintr-o naștere simplă, care ar beneficia de o indemnizație de aceeași valoare, acesta din urmă beneficiind pentru creșterea sa de întregul avantaj pecuniar oferit de stat, pe când suma ce ar reveni creșterii gemenilor ar fi cu mult mai mică pentru fiecare dintre ei, în condițiile în care costurile întreținerii și creșterii lor sunt mult mai mari". Așa fiind, se arată că acordarea indemnizației lunare de creștere a copiilor trebuie făcută prin raportare la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor.

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția comercială consideră că cererea de sesizare a Curții Constituționale este întemeiată și arată că textul de lege criticat a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin

Decizia nr. 1.202/2008 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate a prevederilor legale ce formează obiectul excepției, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 937/2006 . Totodată, consideră că, în realitate, prevederile de lege nu sunt criticate pentru conținutul lor normativ, ci pentru lacunele existente, solicitând modificarea și completarea acestora.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului sunt constituționale. În acest sens, arată că textul de lege criticat instituie o indemnizație care reprezintă o formă de susținere a familiei în vederea creșterii copilului și are ca scop compensarea veniturilor persoanei care beneficiază de concediu pentru creșterea copilului, indemnizația fiind aferentă acestui concediu. Astfel, indemnizația pentru creșterea copilului reprezintă un drept al părintelui și nu al copilului, acesta din urmă fiind titularul dreptului la alocația de stat, acordată pentru toți copiii rezultați în urma unei nașteri. În susținerea acestui punct de vedere invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 1.145/2010 .

În final arată că dispozițiile constituționale ale art. 22 alin. (1) referitoare la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și cele ale art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătății nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, ordonanță aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 7/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007, și modificată prin

Legea nr. 239/2009

pentru modificarea

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 15 iunie 2009.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

"Cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere."

Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) referitoare la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătății, art. 49 alin. (1) și (2) privind protecția copiilor și a tinerilor, precum și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că soluția legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate cu privire la aspecte similare celor invocate în cauza de față.

În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 1.202 din 11 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, sau

Decizia nr. 1.145 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010, prin care Curtea a statuat că reglementarea criticată este constituțională.

De asemenea, prin

Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2007, Curtea a statuat că "apare ca firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentei ordonanțe de urgență". Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că, "potrivit

Legii nr. 61/1993 , copiii beneficiază, fără discriminare, de o alocație lunară, ca formă de ocrotire din partea statului".

Așa fiind, Curtea a constatat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

instituie o formă de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copiilor, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al acestora.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

De altfel, Curtea consideră că, în principiu, aspectele criticate nu privesc o problemă de control al constituționalității legii, ci de politică legislativă. Organul legislativ poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituție, asupra conținutului reglementărilor legale și oportunității adoptării acestora.

Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, ținând seama de realitățile social-economice și demografice ale țării, este singurul îndreptățit să stabilească acordarea unui alt cuantum reprezentând indemnizația lunară.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, excepție ridicată de Ioana Ecaterina Brădățeanu în Dosarul nr. 4.218/99/2010 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ și de către Laura Alexandra Bertel în Dosarul nr. 7.091/112/2010 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2011.