Decizia nr. 1353/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Paraschiva Manciu în Dosarul nr. 12.064/197/2009 al Tribunalului Brașov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 4.618D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 12.064/197/2009, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Paraschiva Manciu într-o cauză având ca obiect constatarea nulității unui act juridic.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că stabilirea unor sume substanțiale pentru exercitarea unei acțiuni în justiție, în condițiile în care partea nu dispune de resurse financiare, echivalează cu privarea sa de dreptul de a se adresa unui judecător. Invocă, în argumentarea acestor afirmații, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, mai exact Hotărârea din 28 octombrie 1998 pronunțată în Cauza Ait-Mouhoub împotriva Franței.

Tribunalul Brașov - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât accesul liber la justiție este asigurat persoanelor beneficiare ale ajutorului public judiciar, prevederile de lege criticate constituind o garanție suplimentară în acest sens.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care au următorul cuprins:

- Art. 7: "Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6, fără a putea depăși, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare."

Autorul excepției de neconstituționalitate își raportează critica la dispozițiile art. 21 - "Accesul liber la justiție" din Constituție și la cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că argumentele aduse de autorul acesteia în sprijinul criticii de neconstituționalitate vizează, în realitate, obligația legală de a plăti anumite taxe judiciare de timbru ca o condiție a introducerii unor cereri și acțiuni în justiție. Or, textul de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate face parte dintr-un act normativ edictat tocmai în vederea facilitării accesului la justiție pentru persoanele care nu dețin mijloacele materiale suficiente pentru inițierea și susținerea unui asemenea demers judiciar. Astfel, scopul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă este precizat în art. 1 al acesteia ca fiind "asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii". Potrivit art. 4 din aceeași ordonanță de urgență, "Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, orice persoană fizică, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale". În acest context, critica formulată de autorul prezentei excepții nu poate fi reținută. În plus, Curtea constată că nici hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului invocată nu este relevantă în cauză, aceasta vizând, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ca urmare a fixării unei taxe într-un cuantum foarte ridicat ca o condiție a formulării unei plângeri.

De altfel, Curtea observă că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional pronunțându-se, de exemplu, prin

Decizia nr. 135 din 25 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 7 aprilie 2010, prin

Decizia nr. 1.098 din 21 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, sau prin

Decizia nr. 1.322 din 13 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 noiembrie 2009. Cu aceste prilejuri, a statuat, în esență, că stabilirea unei sume maxime până la care se poate acorda, separat sau cumulat, ajutorul public judiciar în decursul unui an nu este de natură să împiedice accesul liber la justiție sau exercitarea dreptului la un proces echitabil. Curtea a reținut, în acest sens, că "stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanță, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susținere din partea statului și l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiție".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Paraschiva Manciu în Dosarul nr. 12.064/197/2009 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2011.