Decizia nr. 1482/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c), art. 2 și

art. 3 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Maria Luca în Dosarul nr. 5.423/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 548D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 549D/2011-557D/2011, nr. 588D/2011-590D/2011, nr. 625D/2011, nr. 648D/2011, nr. 649D/2011, nr. 655D/2011-661D/2011 și nr. 780D/2011, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, excepție ridicată de Niculina Iuga, Rodica Avram, Georgeta Florica Pârvu, Doina Pantilimon, Adina Gavrilă, Lucia Maria Josan, Dora Maria Roth, Viorica Bărbulescu, Iuliana Ferenți, Elvira Elena Georgescu, Maria Mihuțoni, Ana Tâmpean, Elisabeta Balogh (Budai), Felicia Sidonia Oprea, Dorina Viorica Popa, Maria Avram, Elena Fica, Victoria Pavel, Rodica Biuca Leonhardt, Elena Ricu, Claudia Cucuian, Olimpia Orzan și Mariana Trandafir în dosarele nr. 5.350/97/2010, nr. 5.484/97/2010, nr. 5.851/97/2010, nr. 5.316/97/2010, nr. 5.315/97/2010, nr. 5.419/97/2010, nr. 5.487/97/2010, nr. 5.226/97/2010, nr. 5.485/97/2010, nr. 5.229/97/2010, nr. 5.232/97/2010, nr. 5.236/97/2010, nr. 5.525/97/2010, nr. 5.361/97/2010, nr. 5.667/97/2010, nr. 5.358/97/2010, nr. 5.314/97/2010, nr. 5.317/97/2010, nr. 5.231/97/2010, nr. 5.616/97/2010, nr. 5.227/97/2010, nr. 5.233/97/2010 și nr. 5.235/97/2010 ale Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 549D/2011-557D/2011, nr. 588D/2011-590D/2011, nr. 625D/2011, nr. 648D/2011, nr. 649D/2011, nr. 655D/2011-661D/2011 și nr. 780D/2011 la Dosarul nr. 548D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 549D/2011-nr. 557D/2011, nr. 588D/2011-590D/2011, nr. 625D/2011, nr. 648D/2011, nr. 649D/2011, nr. 655D/2011-661D/2011 și nr. 780D/2011 la Dosarul nr. 548D/2011, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 871 din 25 iunie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 22 martie 2011, 5, 11 și 19 aprilie 2011, 3 și 10 mai 2011 și 9 iunie 2011, pronunțate în dosarele nr. 5.423/97/2010, nr. 5.350/97/2010, nr. 5.484/97/2010, nr. 5.851/97/2010, nr. 5.316/97/2010, nr. 5.315/97/2010, nr. 5.419/97/2010, nr. 5.487/97/2010, nr. 5.226/97/2010, nr. 5.485/97/2010, nr. 5.229/97/2010, nr. 5.232/97/2010, nr. 5.236/97/2010, nr. 5.525/97/2010, nr. 5.361/97/2010, nr. 5.667/97/2010, nr. 5.358/97/2010, nr. 5.314/97/2010, nr. 5.317/97/2010, nr. 5.231/97/2010, nr. 5.616/97/2010, nr. 5.227/97/2010, nr. 5.233/97/2010 și nr. 5.235/97/2010, Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c), art. 2 și

art. 3 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Maria Luca, Niculina Iuga, Rodica Avram, Georgeta Florica Pârvu, Doina Pantilimon, Adina Gavrilă, Lucia Maria Josan, Dora Maria Roth, Viorica Bărbulescu, Iuliana Ferenți, Elvira Elena Georgescu, Maria Mihuțoni, Ana Tâmpean, Elisabeta Balogh (Budai), Felicia Sidonia Oprea, Dorina Viorica Popa, Maria Avram, Elena Fica, Victoria Pavel, Rodica Biuca Leonhardt, Elena Ricu, Claudia Cucuian, Olimpia Orzan și Mariana Trandafir în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei de serviciu pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate încalcă principiul neretroactivității legilor, întrucât sunt aplicate retroactiv, respectarea principiului neretroactivității legii civile presupunând aplicarea dispozițiilor noii legi doar în privința celor care se vor înscrie la pensie după intrarea în vigoare a legii menționate, nu și a celor deja pensionați. Totodată, se arată că drepturile câștigate sunt acele drepturi care au intrat definitiv în patrimoniul unei persoane, făcând parte din dreptul său de proprietate, iar pensia în sine constituie un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât reducerea pensiei echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate privată reglementat de art. 44 din Constituție. De asemenea, recalcularea pensiilor speciale are un caracter discriminatoriu, aducând această categorie socială într-o situație dezavantajoasă în raport cu militarii și chiar în raport cu pensionarii din sistemul public, cel puțin în privința celor care au fost pensionați fără îndeplinirea criteriului vârstei minime de pensionare și care au obținut un punctaj și, respectiv, o pensie net inferioară, datorită stagiului de cotizare mult mai mic decât stagiul complet utilizat la recalculare, metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu trebuind să fie aceeași atât pentru militari, cât și pentru auxiliarii din justiție, fiind astfel încălcat principiul nediscriminării reglementat de art. 16 alin. (1) din Constituție.

Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este întemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul a trimis punctul său de vedere referitor la dosarele nr. 588D/2011-590D/2011, nr. 625D/2011, nr. 648D/2011, nr. 649D/2011 și nr. 655D/2011-661D/2011 și apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens se arată că, în momentul de față, este aplicabilă numai

Legea nr. 263/2010

în privința sistemului de pensii publice, aspect subliniat și prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 . Pe fond, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 871 și 873 din 25 iunie 2010, precum și

Decizia nr. 1.612 din 15 decembrie 2010 . Guvernul nu a transmis punctul său de vedere în dosarele nr. 548D/2011-557D/2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 lit. c), art. 2 și

art. 3 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, care au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. c): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:

[...]

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.";

- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate și anticipate parțiale dintre cele prevăzute la

art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) și f) devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul

Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(3) Pensiile de invaliditate și pensiile de urmaș dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaș, în înțelesul

Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menționate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la

art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului."

Autorii excepției susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității în drepturi și art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Totodată, sunt invocate în susținerea excepției și dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la protecția proprietății

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Textele legale criticate au mai format obiectul unor critici de constituționalitate, prin raportare la critici similare, cu titlu exemplificativ reținându-se

Decizia nr. 1.286 din 29 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, și

Decizia nr. 1.264 din 27 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, decizii prin care Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea textelor supuse controlului.

Astfel, prin

Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, și prin

Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat, în mod principial, că textele de lege criticate, conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a observat că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora li se adresează, pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.

Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.

II. Distinct de cele arătate prin deciziile menționate, Curtea mai reține că dispozițiile legale criticate nu impietează cu nimic asupra calității de pensionar dobândite în temeiul reglementărilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Astfel, această decizie reprezintă un element constitutiv al unei situații juridice existente înainte de o eventuală intrare în vigoare a prevederilor criticate. Rezultă că, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele acestei decizii de pensionare rămân câștigate pe toată perioada cuprinsă între emiterea deciziei de pensionare și momentul la care va intra în vigoare prezenta lege. Dacă prezenta lege ar fi diminuat sau crescut cuantumul pensiei aflate în plată pe perioada menționată, aceasta cu siguranța ar fi fost retroactivă, încălcând art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât ar fi desființat o facta praeterita.

Prin urmare, ceea ce se subsumează, în mod evident, conceptului de facta praeterita este dobândirea calității de pensionar. În urma obținerii acestei calități, drepturile rezultate din aceasta se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori și ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată.

Astfel, prestațiile de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului. Însă cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al unor raporturi juridice trecute, facta futura, întrucât raportul juridic trecut, în speța de față, se constituie chiar în dobândirea calității de pensionar și toate prestațiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe măsura trecerii timpului, devin facta praeterita.

Legiuitorul, fie el originar sau derivat, nu poate modifica pentru trecut - crescând sau diminuând - cuantumul pensiilor legal primite și încasate lunar. Deci drepturi legal câștigate sunt cele care sunt deja legal încasate, cu condiția să fi fost și legal stabilite. De asemenea, drept legal dobândit este, bineînțeles, și calitatea de pensionar.

De altfel, prin

Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, Curtea a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Curtea observă că pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligația statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză și-a garantat dreptul la pensia ordinară tocmai prin plata contribuțiilor. Este un drept pe care l-a obținut și realizat prin plata contribuțiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituțional la pensie de serviciu, astfel încât cu privire la suplimentul acordat de stat nu se poate susține că este un drept viitor câștigat ad aeternam, din moment ce este sub condiție.

Mai mult, Curtea observă că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 și 31 mai 2011, pronunțate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în același sens, și hotărârile din 12 octombrie 2004 și 28 septembrie 2004, pronunțate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plății unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenție în privința bunului ce trebuie justificată (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esențial, pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamă atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă. Curtea a mai arătat că statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii (paragraful 63) și că scăderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de natură să știrbească esența dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat să suporte o scădere rezonabilă și proporțională (paragrafele 62 și 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotărârii reiese că o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizării unor stări de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcție de contribuțiile vărsate, și nu în funcție de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiții, pierderea parțială a unei părți din pensie nu este o sarcină individuală excesivă (paragraful 63).

Curtea constată că eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de

Legea nr. 119/2010

nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură (spre deosebire de cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei). Ajustarea dictată de principiul contributivității nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajați, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenței Curții, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă (a se vedea Decizia nr. 872 și

Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de față, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă.

III. Cu privire la discriminarea invocată de autorii excepției, creată prin modalitatea diferită de recalculare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea față de modalitatea de recalculare a pensiilor militare de stat,

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 119/2010

stipulează că pensiile prevăzute la art. 1 din aceeași lege "se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare".

Metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010

este în prezent reglementată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

Astfel cum se arată și în preambulul ordonanței de urgență, scopul acesteia este instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității, în vederea stabilirii în mod just și echitabil a drepturilor de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.

Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, anexă la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , prevede la art. 8 alin. (2) și (3) că "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel prevăzut în anexa nr. 1 [Vârste standard de pensionare, stagii complete și stagii minime de cotizare]. Prin excepție de la prevederile alin. (2), la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor inițiale de pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislația în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului".

Pentru categoriile prevăzute la

art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 19/2000 , Curtea constată că prevederile

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 119/2010

prevăd că: "Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare." Alin. (4) al aceluiași articol dispune că: "În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective."