Decizia nr. 107/2012

Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul acesteia nr. 11.831/63/2010, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 873D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată față de jurisprudența Curții Constituționale în materie, făcând referire la Decizia nr. 1.270 din 27 septembrie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 11.831/63/2010, Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Excepția a fost ridicată de Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, din oficiu, cu prilejul soluționării unei contestații privind decizia de pensionare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că legea criticată aduce atingere modalității în care legea anterioară a constituit dreptul la pensie, cu consecințe drastice asupra cuantumului pensiei. Așa fiind, este încălcat principiul neretroactivității legii civile, întrucât noua reglementare se aplică unei situații juridice născute anterior, deoarece nu afectează numai cuantumul prestațiilor ce vor fi plătite contestatoarei în viitor, ci chiar tipul de pensie acordat acesteia, drept născut sub imperiul legii vechi și asupra căruia nu s-ar putea extinde prevederile reglementând modalitatea de calcul din noua lege. De asemenea, arată că decizia de pensionare reprezintă un titlu de creanță asupra statului, precum și faptul că partea necontributivă a pensiei de serviciu constituie o compensație acordată pentru a contrabalansa interdicțiile și îngrădirile unor categorii socio-profesionale cu un statut special. Prin urmare, având în vedere rațiunile ce au stat la baza recunoașterii acestei compensații, statul nu are posibilitatea de a interveni ulterior pe cale legislativă pentru anihilarea unei pensii speciale aflată în plată, întrucât, la momentul acordării acesteia, nu a fost condiționată de existența resurselor financiare ale statului.
În același context, amintește că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pensia reprezintă un "bun", intrând astfel în sfera de protecție a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, afectarea cuantumului pensiei prin recalculare dobândește semnificația unei încălcări a dreptului de proprietate privată.
În sfârșit, susține că
Legea nr. 119/2010 , prin modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie, creează, cu ocazia recalculării, o discriminare între militari, polițiști și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor și ceilalți beneficiari de pensii speciale, datorită folosirii unui stagiu complet de cotizare diferit, cu mult mai redus în favoarea militarilor, cărora li s-a păstrat stagiul complet reglementat anterior, față de ceilalți beneficiari ai pensiei de serviciu, de exemplu față de grefieri, care aveau anterior un stagiu complet de 25 de ani sau folosirea unor venituri diferite luate în calcul.
În acest sens, arată că persoanele prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din lege se bucură de un mod de recalculare a pensiei mai avantajos în raport cu celelalte categorii de persoane prevăzute de art. 1, prin aceea că punctajul mediu anual realizat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare, iar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective. Din contră, pentru celelalte categorii socio-profesionale, stagiul complet de cotizare este calculat în funcție de data nașterii, așa cum se prevede în anexa nr. 3 din
Legea nr. 19/2000 , iar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și nu pot fi dovedite se utilizează salariul minim pe țară, așa cum prevede
art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 .
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
Legii nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Se susține că prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată.
De asemenea, invocă dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 28 mai 1985 pronunțată în Cauza Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 15 iunie 1999 pronunțată în Cauza Domalewski împotriva Poloniei, Hotărârea din 26 noiembrie 2002 pronunțată în Cauza Buchen împotriva Cehiei, Hotărârea din 12 octombrie 2004 pronunțată în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Hotărârea din 5 martie 2009 pronunțată în Cauza Sandra Jankovi─c împotriva Croației și Hotărârea din 28 aprilie 2009 pronunțată în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
În jurisprudența sa, Curtea s-a mai pronunțat cu privire la conformitatea actului normativ criticat în raport cu prevederile Constituției referitoare la dreptul de proprietate și principiul neretroactivității legii civile. Astfel, prin deciziile nr. 871 și nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reținut, în esență, că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Cu același prilej, Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
În privința pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea s-a mai pronunțat, în acest sens fiind
Decizia nr. 1.380 din 18 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 29 noiembrie 2011, prilej cu care a reținut că stabilirea stagiilor de cotizare și a metodologiei de calcul al pensiei pentru diferitele categorii profesionale prevăzute la
art. 1 din Legea nr. 119/2010
este de competența exclusivă a legiuitorului, care, ținând cont de particularitățile activității desfășurate de către acestea, reglementează reguli specifice, fapt ce nu constituie o discriminare.
Prin
Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea, în privința cadrelor militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, a statuat că aceștia au beneficiat și continuă să beneficieze de un statut aparte, justificat de natura activității desfășurate, care creează condițiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală și chiar de amenințare a vieții. Principiul egalității, așa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, situații obiectiv diferite justifică și chiar impun instituirea unui tratament juridic diferențiat.
Mai mult, pentru rațiuni ce vizează uniformitatea reglementării în domeniul pensiilor,
art. 8 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, prevede la alin. (2) un stagiu complet de cotizare pentru femei și bărbați, în acord cu prevederile
Legii nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, și care, după anul 2015, în privința femeilor, gradual până în anul 2030, va fi la un nivel egal cu cel al bărbaților, respectiv de 35 de ani. Însă art. 8 alin. (3) din aceeași anexă prevede că se va lua în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor inițiale de pensie, astfel cum a fost reglementat în legislația în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acest stagiu de cotizare este mai favorabil beneficiarului, respectiv 25 de ani în privința persoanelor prevăzute de
art. 68 din Legea nr. 567/2004
privind statutul personalului auxiliar al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. În consecință, rezultă că, de principiu, în privința grefierilor stagiul de cotizare de la alin. (3) anterior referit este mai favorabil datorită numărului mai mic de ani ai stagiului complet de cotizare, astfel încât în privința lor se va putea aplica acest text legal.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
De altfel, Curtea observă că în cauza pendinte contestatorul a deținut calitatea de executor judecătoresc până în anul 1996, când s-a pensionat pentru limită de vârstă, nebeneficiind la data respectivă de pensie de serviciu. Potrivit
Legii nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data pensionării contestatorului, statutul executorilor judecătorești era reglementat de art. 138-139 din Titlul VIII - Personalul auxiliar de specialitate, economic, administrativ și de serviciu al legii amintite. Ulterior, statutul executorilor judecătorești a fost reglementat prin
Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești potrivit căreia aceștia sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public. Odată cu intrarea în vigoare a
Legii nr. 567/2004 , contestatorul a beneficiat, potrivit art. 68 din lege, de pensia de serviciu, iar drepturile cuvenite acestuia au fost recalculate succesiv, cuantumul pensiei sale ajungând la suma de 1.783 lei. În urma apariției
Legii nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensia contestatorului a fost recalculată, cuantumul acesteia fiind redus de la 1.783 lei la 1.128 lei. Prin urmare, Curtea observă că încă de la momentul deschiderii drepturilor de pensie contestatorul nu beneficia de pensie de serviciu, și după cum transformarea acesteia în pensie de serviciu nu a fost contrară dispozițiilor din Constituție invocate în prezenta excepție de neconstituționalitate, nici revenirea la pensia de drept comun nu poate fi supusă unor asemenea critici de neconstituționalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul acesteia nr. 11.831/63/2010.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2012.