Decizia nr. 119/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008

pentru completarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2008

pentru modificarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Ana Martin în Dosarul nr. 3.344/30/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 189D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.344/30/2009, Curtea de Apel Timișoara - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008

pentru completarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2008

pentru modificarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Excepția a fost ridicată de Ana Martin cu prilejul soluționării recursurilor formulate împotriva Sentinței civile nr. 1.122 din 5 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 3.344/30/2009, având ca obiect recalcularea pensiei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că actele normative criticate sunt contrare dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât afectează un drept fundamental, respectiv dreptul la pensie, prin acordarea discreționară și discriminatorie a unor sporuri. De asemenea, consideră că înfrâng și dreptul la un nivel de trai decent, precum și dispozițiile constituționale referitoare la dreptul de proprietate, de vreme ce pensia reprezintă un "bun" în sensul celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Pentru a exemplifica cele susținute, arată că, prin aplicarea " art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008 , modificat prin

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008 , [...] raportul dintre cel care a lucrat în grupa I față de cel care a lucrat în grupa a II-a este de 1: 4. Mai mult chiar, dacă pensionarul din grupa I de muncă ar trebui să aibă un spor de 50%, nu are în fapt decât 25%, iar cel care provine din grupa a II-a de muncă beneficiază doar de un spor de 12,5% și nu de 25%, cum la prima vedere lasă textul să se înțeleagă și cum reglementa legislația anterioară care asigura o majorare de 25%". Astfel, în opinia sa, sintagma "pentru fiecare an de spor" nu doar că diminuează drepturile pensionarilor care au lucrat în grupe speciale, dar creează și un tratament discriminatoriu între aceștia. Totodată, arată că dreptul la pensie nu poate fi îngrădit sau limitat, fiecare persoană având dreptul la o pensie proporțional cu contribuțiile plătite la fondul de pensii din perioada activă. În sfârșit, consideră că din cauza repetatelor modificări legislative în domeniu, normele privind mărirea punctajului pensiei pentru persoanele care au lucrat în grupele superioare de muncă nu sunt accesibile și previzibile.

Curtea de Apel Timișoara - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că normele de lege criticate de autorul excepției nu pun în discuție îngrădirea și limitarea exercitării dreptului la pensie și nici discriminarea și aplicarea de tratamente juridice diferențiate de natură a accentua discrepanțele între categoriile de pensionari, respectiv cei pensionați sub imperiul legii anterioare față de cei pensionați după intrarea în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008

și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2008 .

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008

pentru completarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, precum și cele ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2008

pentru modificarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008.

Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției indică, în critica sa, dispozițiile

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008

prin care se introduce

art. 78^2 în Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Citând aceste reglementări, se referă însă la prevederile

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008 , așa cum acestea au fost modificate prin dispozițiile

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008

și prin care se arată că "Beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,04166 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,02083 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, următoarele categorii de persoane:

a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005

privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin

Legea nr. 78/2005 , cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special;

b) ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001-30 septembrie 2008 și pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3 la

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, în funcție de data nașterii sau, după caz, stagiile complete de cotizare, în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1 din aceeași lege."

De asemenea, autorul excepției invocă dispozițiile

art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 , așa cum au fost modificate prin

art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008 , dispoziții care au următoarea redactare: "(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:

a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;

b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005

privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin

Legea nr. 78/2005 , cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.

(3) De creșterea punctajelor anuale prevăzută la alin. (1) beneficiază și persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 - 2 noiembrie 2008 inclusiv, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 78^2 alin. (2)."

Prin urmare, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează prevederile

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008

și cele ale art. I pct. 3 și

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008 .

Totodată, Curtea observă că actele normative criticate au fost abrogate prin dispozițiile

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Având în vedere însă cele statuate prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea apreciază că este competentă să se pronunțe asupra dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată, aplicabile în cauză.

Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008

și cele ale art. I pct. 3 și

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008 .

Autorul excepției consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției și a legilor, art. 15 privind universalitatea, art. 16 referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 47 privind nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială și art. 115 alin. (6) care stabilesc domeniul de reglementare al ordonanțelor de urgență.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că principala critică formulată de autorul acesteia este aceea că textele de lege deduse controlului de constituționalitate instituie un tratament discriminator și discreționar. Din modul în care a fost motivată această critică însă nu reiese cu claritate care sunt categoriile sociale între care se face pretinsa discriminare. Astfel, autorul excepției face o comparație între persoanele care au lucrat în grupa I de muncă și grupa a II-a de muncă, însă este evident că tratamentul juridic diferit nu poate avea semnificația discriminării, cele două categorii de persoane aflându-se în situații obiectiv diferite prin prisma condițiilor în care au desfășurat activitatea și care se reflectă și asupra condițiilor privind acordarea dreptului la pensie.

De asemenea, textele de lege criticate de autorul excepției se referă la situații diferite. Astfel, dispozițiile

art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008 , reglementând conținutul

art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 , prevăd o creștere a punctajelor anuale realizate în perioadele în care titularii dreptului la pensie au desfășurat activitatea în grupele I sau II de muncă. Potrivit

art. 165^1 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 , această reglementare "nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005

privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin

Legea nr. 78/2005 , cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special". Or, dispozițiile

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008 , așa cum au fost modificate prin

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008 , reglementează tocmai situația persoanelor exceptate de la aplicarea

art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 . Prin urmare, nici în această situație nu este evident în ce anume constă pretinsa discriminare criticată de autorul excepției.

Autorul excepției susține, totodată, că textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale care consacră dreptul la pensie și dreptul de proprietate. Din modul în care a fost motivată excepția însă reiese că, în realitate, este nemulțumit de modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze creșterea punctajului pentru persoanele care au lucrat în grupele superioare de muncă care se încadrează în ipoteza

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008 , așa cum au fost modificate prin

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008 .

Or, față de această critică, Curtea reține că prevederile

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008

au preluat, în esență, aceleași reglementări pe care

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008

le-a instituit cu privire la majorarea punctajului pentru persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005

privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin

Legea nr. 78/2005 , cu modificările și completările ulterioare. Excepție fac acele persoane în cazul cărora, pentru determinarea punctajului mediu anual, s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special, respectiv cele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001-30 septembrie 2008 și pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute în Anexa nr. 3 la

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, în funcție de data nașterii sau, după caz, stagiile complete de cotizare, în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1 din aceeași lege.

Așa cum Curtea a reținut însă prin

Decizia nr. 1.300 din 14 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2011, textele de lege criticate au un caracter reparatoriu, urmărind "îndepărtarea unor inechități ce rezultau din reglementările anterioare, care nu țineau cont de anumite bonusuri ce fuseseră acordate la stagiul de cotizare și care, potrivit legislației în vigoare, nu reprezentau perioade contributive, astfel că s-a reglementat acordarea unor sporuri care să compenseze aceste inechități". Așadar, în raport cu reglementarea anterioară, invocată de autorul excepției, textele de lege criticate nu doar că nu afectează dreptul la pensie, în sensul diminuării acestuia, ci, din contră, au ca efect o creștere a cuantumului acestora.

Față de nemulțumirea autorului excepției, în sensul că această majorare a punctajului de care beneficiază la calculul pensiei nu este cea pe care o anticipa, Curtea reține că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituție, cetățenii au dreptul la pensie și la alte drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege. Așa cum Curtea a statuat prin

Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, în temeiul acestui text constituțional "legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare".

Prin urmare, Curtea apreciază că nu sunt întemeiate criticile de neconstituționalitate raportate la art. 44, art. 47 și art. 115 alin. (6) din Constituție.

În sfârșit, în ceea ce privește critica autorului excepției, potrivit căreia textele de lege criticate nu sunt accesibile, Curtea reține că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008

au instituit o reglementare cu caracter reparatoriu pentru persoanele care au desfășurat activitatea în fostele grupe I sau II de muncă. Ulterior, Prin

Legea nr. 218/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008, a fost instituită o reglementare având un scop similar, care nu a abrogat însă dispozițiile vizând aceeași materie ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 . În vederea evitării eventualelor disfuncționalități ce puteau apărea din aplicarea simultană a două acte normative cu conținut similar, Guvernul a emis

Ordonanța de urgență nr. 209/2008 , care a preluat reglementarea celor două acte normative anterioare.

Așa fiind, deși până la apariția acestui din urmă act normativ dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008

care reglementau

art. 78^2 din Legea nr. 19/2000

erau susceptibile de a fi criticate sub aspectul previzibilității aplicării acestuia în contextul existenței unei reglementări paralele cu conținut identic, apariția

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2008

a eliminat eventualitatea oricăror disfuncționalități de aplicare, astfel că și critica de neconstituționalitate apare ca fiind lipsită de temei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008

pentru completarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. I pct. 3 și

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008

pentru modificarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Ana Martin în Dosarul nr. 3.344/30/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2012.