Decizia nr. 299/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Arcer Liviu-Daniel.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 din Ordonanța de urgență Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, excepție ridicată de Ioan Neamțu și Aurelia Neamțu în Dosarul nr. 7.942/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.261D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7.942/117/2010, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului.

Excepția a fost ridicată de reclamanții Ioan Neamțu și Aurelia Neamțu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ emis de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate "încalcă în mod flagrant dreptul de folosință, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, drept de proprietate garantat de art. 44 din Constituție și art. 1 alin. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 265/2006 , cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care, în prezent, au următoarea redactare: "(1) Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.

(2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută."

Autorii excepției apreciază că aceste dispoziții de lege contravin art. 44 din Constituție și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, norme referitoare la protecția juridică a proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 824 din 7 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, și

Decizia nr. 1.416 din 17 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 10 februarie 2009, Curtea Constituțională a statuat că aceste dispoziții nu contravin exigențelor art. 44 din Constituție, referitoare la garanțiile specifice dreptului de proprietate privată. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut că dreptul de proprietate, prevăzut de art. 44 din Constituție, nu este un drept absolut, conținutul și limitele acestuia fiind stabilite de lege.

De asemenea, Curtea a reținut constant în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituție, "legiuitorul ordinar este așadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat". De altfel, chiar art. 44 alin. (7) din Constituție prevede respectarea, de către titularul unui drept de proprietate privată, a tuturor "sarcinilor privind protecția mediului".

Totodată, Curtea a reținut că limitarea exercițiului dreptului de proprietate impusă de textul de lege criticat are și o justificare socială și morală, având în vedere că respectarea riguroasă a acestor norme reprezintă un obiectiv major, protejarea mediului înconjurător, deci și a spațiului verde existent, având o legătură directă cu nivelul de sănătate publică, ceea ce constituie o valoare de interes național.

Curtea a observat că dispoziții legale având soluții legislative similare celei cuprinse în

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

nu sunt singulare în legislația noastră, în acest sens fiind prevederile

Legii nr. 46/2008

- Codul silvic.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin deciziile menționate, precum și considerentele care le-au fundamentat sunt valabile și în prezenta cauză.

În fine, Curtea reține că aspectele de neconstituționalitate invocate de autorii criticii sunt preponderent legate de specificul speței deduse judecății, și anume o situație deosebită care vizează o corectă interpretare și aplicare a legii de către organele competente, domeniu în care Curtea Constituțională nu are însă atribuții legale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, excepție ridicată de Ioan Neamțu și Aurelia Neamțu în Dosarul nr. 7.942/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2012.