Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 220/2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ

prezumat în vigoare

Data actului
13 martie 2012
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 360 din 28 mai 2012
Citat de
2 acte
Citează
9 acte
Structură
0 articole · 24.761 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 63/2011 10 mai 2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxilia…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție ridicată de Gică Achiței, Cristian Amorăriței, Gabriela Ardeleanu, Sanda Barabaș, Carmen Bocăneț, Gheorghe Brădățan, Mracica Elisabeta Bucaciuc, Maria Bucătar, Silvia Chițan, Constantin Choleva, Marinela Cristina Cimpoeșu, Adrian Cojocaru, Adriana Gabriela Cojocaru, Carmen Constantineanu, Gabriel Constantineanu, Costică Costan, Veronica Raluca Constantineanu, Mihăiță Aurelian Dan, Corina Dominte, Bogdan Mihai Dranc, Loredana Epure, Elena Doina Fîntînaru, Mihai Adrian Frîncu, Vasile Garbașevschi, Pavel Gherghiceanu, Sorin Golda, Sofia Grigoreanu, Maria Ancuța Grosu, Gabriel Hacman, Irina Geanina Harja, Cristina Mihaela Hatmanu, Gheorghe Hostiuc, Monica Ancuța Huțan, Liliana Irimescu, Lucian Lungu, Marius Marchitan, Daniela Marcu, Ovidiu Marian Marcu, Brîndușa Mihai, Vasile Monacu, Florin Moraru, Mara Moroșan, Iulia Murariu, Dumitru Nichita, Ramona Oboroceanu, Domnica Oniga, Anda Perju, Aurelia Petcu, Adrian Petrișor, Didina Petrișor, Dan Popescu, Doru Octavian Popovici, Ramona Liliana Prodan, Fănica Rotaru, Constantin Scutaru, Gabriela Scutaru, Aurora Senegeac, Simona Maria Sofroni, Roxana Valeria Ștefanache, Aurelia Strugariu, Lucian Ionuț Tablan Popescu, Alina Tofeni și Adrian Vieriu în Dosarul nr. 8.254/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.546D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.550D/2011, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Corina Apetrea, Loredana Aiacoboaei, Liliana Bazic, Geanina Butescu, Ciceroni Costea, Silvia Costea, Liliana Ciornei, Nicoleta Condurachi, Iuliana Caprian, Irina Buterchi, Geanina Ceahlău, Daniel Chelariu, Raluca Dumitrescu (Cherniciuc), Luminița Grosu, Dănuț Huțu, Gheorghe Honceru, Florin Lazăr, Oana Andreea Costea, Viorica Onofrei, Viorica Olariu, Carmen Olariu, Felicia Petcu, Iuliana Sofornie, Iuliana Sofronie, Ștefan Tureac, Aurelia Toma, Monica Todiraș, Daniel Hariga și Anamaria Filip, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 7.007/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.546D/2011 și nr. 1.550D/2011, având în vedere că acestea au obiect identic.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.550D/2011 la Dosarul nr. 1.546D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 575/2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 8.254/86/2011, Tribunalul Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.

Excepția a fost ridicată de Gică Achiței, Cristian Amorăriței, Gabriela Ardeleanu, Sanda Barabaș, Carmen Bocăneț, Gheorghe Brădățan, Mracica Elisabeta Bucaciuc, Maria Bucătar, Silvia Chițan, Constantin Choleva, Marinela Cristina Cimpoeșu, Adrian Cojocaru, Adriana Gabriela Cojocaru, Carmen Constantineanu, Gabriel Constantineanu, Costică Costan, Veronica Raluca Constantineanu, Mihăiță Aurelian Dan, Corina Dominte, Bogdan Mihai Dranc, Loredana Epure, Elena Doina Fîntînaru, Mihai Adrian Frîncu, Vasile Garbașevschi, Pavel Gherghiceanu, Sorin Golda, Sofia Grigoreanu, Maria Ancuța Grosu, Gabriel Hacman, Irina Geanina Harja, Cristina Mihaela Hatmanu, Gheorghe Hostiuc, Monica Ancuța Huțan, Liliana Irimescu, Lucian Lungu, Marius Marchitan, Daniela Marcu, Ovidiu Marian Marcu, Brîndușa Mihai, Vasile Monacu, Florin Moraru, Mara Moroșan, Iulia Murariu, Dumitru Nichita, Ramona Oboroceanu, Domnica Oniga, Anda Perju, Aurelia Petcu, Adrian Petrișor, Didina Petrișor, Dan Popescu, Doru Octavian Popovici, Ramona Liliana Prodan, Fănica Rotaru, Constantin Scutaru, Gabriela Scutaru, Aurora Senegeac, Simona Maria Sofroni, Roxana Valeria Ștefanache, Aurelia Strugariu, Lucian Ionuț Tablan Popescu, Alina Tofeni și Adrian Vieriu într-o cauză având ca obiect solicitarea acordării unor drepturi bănești.

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7.007/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.

Excepția a fost ridicată de Corina Apetrea, Loredana Aiacoboaei, Liliana Bazic, Geanina Butescu, Ciceroni Costea, Silvia Costea, Liliana Ciornei, Nicoleta Condurachi, Iuliana Caprian, Irina Buterchi, Geanina Ceahlău, Daniel Chelariu, Raluca Dumitrescu (Cherniciuc), Luminița Grosu, Dănuț Huțu, Gheorghe Honceru, Florin Lazăr, Oana Andreea Costea, Viorica Onofrei, Viorica Olariu, Carmen Olariu, Felicia Petcu, Iuliana Sofornie, Iuliana Sofronie, Ștefan Tureac, Aurelia Toma, Monica Todiraș, Daniel Hariga și Anamaria Filip, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, într-o cauză având ca obiect o contestație asupra unor decizii de stabilire a drepturilor salariale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că

Legea nr. 63/2011 , constituind o lege distinctă care operează o diminuare a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, discriminează această categorie de personal în raport cu toate celelalte categorii de bugetari, care sunt salarizați în baza

Legii-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și a

Legii nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Legea nr. 63/2011

instituie astfel o abatere de la principiul unei legi unice de salarizare, astfel cum a fost statuat prin

Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și

Legea-cadru nr. 284/2010 . Ca atare, personalul didactic și didactic auxiliar este singura categorie de bugetari exclusă de la aplicarea unei legi unice de salarizare și care a suferit o diminuare definitivă a drepturilor salariale avute anterior intrării în vigoare a legilor succesive de salarizare unică în sistemul bugetar.

Diminuarea drepturilor salariale este intempestivă, nejustificată de un interes legitim al statului și disproporționată față de măsurile dispuse în cazul altor categorii de bugetari. Prin prezentarea unor aspecte din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului sunt invocate principiile priorității și aplicabilității directe a dreptului comunitar, precum și principiul legalității.

De asemenea, prevederile legale criticate sunt contrare și principiilorsolidarității și egalității de tratament, care presupun ca sarcina de a depune efortul financiar sau de orice altă natură, necesar pentru îndreptarea unei stări de necesitate, să fie suportată în comun și în egală măsură de toți cetățenii statului respectiv. Autorii excepției subliniază, în acest sens, că fac parte dintr-o categorie profesională net defavorizată față de restul salariaților din sistemul bugetar, prin aceea că suportă diminuări salariale superioare celor incidente în cazul celorlalți bugetari. În plus, nu este respectat nici principiul previzibilității normelor juridice. Consideră că, în acord cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (spre exemplu, hotărârile pronunțate în cauzele C-152/88R, Sofrimport SARL împotriva Comisiei Comunităților Europene, C-368/89 Crispoltoni contra Fattoria autonoma tabacchi di Citta di Castello), precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotărârile pronunțate în cauzele Rotaru împotriva României, 2000, Burghelea împotriva României, 2009, Kaya împotriva României, 2006, Beian împotriva României, 2007), calitatea normelor juridice presupune ca acestea să genereze o oarecare stabilitate, autoritățile statului neputând fi inconsecvente față de o anumită realitate socială. În cazul de față, insecuritatea și incertitudinea rezultă din însăși vătămarea patrimonială suferită și din afectarea așteptărilor și prognozelor financiare ale acestora pentru o perioadă de timp apreciabilă.

Pe de altă parte, prevederile legale criticate înfrâng principiul securității raporturilor juridice, astfel cum acesta a fost consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea pronunțată în Cauza Tudor Tudor împotriva României, 2009) și în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (a se vedea hotărârile pronunțate în Cauza 24-69 Theo Nebe împotriva Comisiei Comunităților Europene, Cauza 61/79 Amministrazione delle finanze dello Stato împotriva Denkavit italiana Srl și Cauza 57-69 Azienda colori nazionali - ACNA S.p.A. împotriva Comisiei Comunităților Europene). Astfel, prin grilele de calcul incluse în anexele sale,

Legea nr. 63/2011

a dus la o diminuare cu aproximativ 25% a veniturilor ce erau anterior deja diminuate.

Este invocată, de asemenea, încălcarea principiului drepturilor câștigate.

Autorii mai susțin că

Legea nr. 63/2011

încalcă dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit pentru munca prestată, fără a exista vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 53 din Constituție, fără a avea caracter temporar și fără a se acordă în schimb vreo despăgubire proporțională cu privarea de bun.

Sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârile pronunțate în cauzele Kechko contra Ucrainei, 2005, Kopecky contra Slovaciei, 2003, Cazacu contra Moldovei, 2007) prin care s-a statuat că drepturile salariale privite ca drept de creanță reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul Suceava - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Botoșani - Secția civilă opinează în sensul constituționalității

Legii nr. 63/2011 , subliniind că atributul stabilirii sistemului de salarizare pentru personalul bugetar aparține legiuitorului, așa încât, în realizarea politicii sale și luarea măsurilor necesare în perioada de criză economică, acesta poate prevedea un regim salarial diferit, distinct pentru anumite categorii de bugetari. Conform art. 16 alin. (1) din Constituție, egalitatea presupune uniformitate în cadrul aceleiași categorii de subiecți ai drepturilor, respectiv aplicarea acelorași criterii de salarizare tuturor cadrelor didactice și didactice auxiliare, și nu tuturor categoriilor de bugetari.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepțiile de neconstituționalitate a

Legii nr. 63/2011

sunt neîntemeiate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

Legii nr. 63/2011

sunt constituționale, invocând

Decizia Curții Constituționale nr. 575/2011 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Legii nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că actul normativ criticat încalcă dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 136 alin. (1) și (5) privind tipurile de proprietate - publică și privată - și caracterul inviolabil al proprietății private, în condițiile legii organice, și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană.

Sunt invocate și dispozițiile privind proprietatea cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cele ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări, și Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L303 din 2 decembrie 2000.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că

Legea nr. 63/2011

- act normativ cu caracter temporar, ale cărui efecte juridice continuă să se producă, a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză (a se vedea

Decizia nr. 575 din 4 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011,

Decizia nr. 130 din 16 februarie 2012 ,

Decizia nr. 158 din 23 februarie 2012 *), nepublicate până la data pronunțării prezentei decizii).

__________

și nr. 158 din 23 februarie 2012 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012.

Astfel, raportat la critica de neconstituționalitate cu privire la încălcarea normelor fundamentale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", Curtea, în acord cu jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).

În aceste condiții, Curtea a reținut, în esență, că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare și până la finele anului 2011, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerință de tipul privării de proprietate.

Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).

De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigențelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate,

Legea nr. 63/2011

fiind adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reținut că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că este lipsită de temei critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, susținută de autorii excepției din perspectiva instituirii, prin prevederile legale criticate, a unei discriminări în cazul personalului didactic și didactic auxiliar, față de restul salariaților plătiți din fondurile publice.

Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 17 din 12 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010).

În același sens, Curtea a reținut că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui ( Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).

Aplicând aceste considerente de principiu în cauză, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.

În acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ. Se asigură astfel un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

În aceste condiții, Curtea a reținut că situația obiectiv diferită a personalului didactic și didactic auxiliar justifică instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce privește salarizarea acestei categorii profesionale, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării principiului egalității în drepturi.

În fine, celelalte critici de neconstituționalitate, astfel cum sunt formulate de autorii excepției, vizează aplicarea cu prioritate a unor principii statuate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Or, asemenea aspecte nu pun în discuție probleme de constituționalitate, ci țin de aplicarea legii de către instanțele de judecată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate anterior își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de acestea, Curtea reține că invocarea, în susținerea excepției de neconstituționalitate, a Directivei nr. 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 nu are relevanță în cauză, deoarece instanța de contencios constituțional nu are competența de a analiza conformitatea dreptului național cu prevederile cuprinse în actele obligatorii adoptate la nivelul Uniunii Europene (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție ridicată de Gică Achiței, Cristian Amorăriței, Gabriela Ardeleanu, Sanda Barabaș, Carmen Bocăneț, Gheorghe Brădățan, Mracica Elisabeta Bucaciuc, Maria Bucătar, Silvia Chițan, Constantin Choleva, Marinela Cristina Cimpoeșu, Adrian Cojocaru, Adriana Gabriela Cojocaru, Carmen Constantineanu, Gabriel Constantineanu, Costică Costan, Veronica Raluca Constantineanu, Mihăiță Aurelian Dan, Corina Dominte, Bogdan Mihai Dranc, Loredana Epure, Elena Doina Fîntînaru, Mihai Adrian Frîncu, Vasile Garbașevschi, Pavel Gherghiceanu, Sorin Golda, Sofia Grigoreanu, Maria Ancuța Grosu, Gabriel Hacman, Irina Geanina Harja, Cristina Mihaela Hatmanu, Gheorghe Hostiuc, Monica Ancuța Huțan, Liliana Irimescu, Lucian Lungu, Marius Marchitan, Daniela Marcu, Ovidiu Marian Marcu, Brîndușa Mihai, Vasile Monacu, Florin Moraru, Mara Moroșan, Iulia Murariu, Dumitru Nichita, Ramona Oboroceanu, Domnica Oniga, Anda Perju, Aurelia Petcu, Adrian Petrișor, Didina Petrișor, Dan Popescu, Doru Octavian Popovici, Ramona Liliana Prodan, Fănica Rotaru, Constantin Scutaru, Gabriela Scutaru, Aurora Senegeac, Simona Maria Sofroni, Roxana Valeria Ștefanache, Aurelia Strugariu, Lucian Ionuț Tablan Popescu, Alina Tofeni și Adrian Vieriu în Dosarul nr. 8.254/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secția civilă și de Corina Apetrea, Loredana Aiacoboaei, Liliana Bazic, Geanina Butescu, Ciceroni Costea, Silvia Costea, Liliana Ciornei, Nicoleta Condurachi, Iuliana Caprian, Irina Buterchi, Geanina Ceahlău, Daniel Chelariu, Raluca Dumitrescu (Cherniciuc), Luminița Grosu, Dănuț Huțu, Gheorghe Honceru, Florin Lazăr, Oana Andreea Costea, Viorica Onofrei, Viorica Olariu, Carmen Olariu, Felicia Petcu, Iuliana Sofornie, Iuliana Sofronie, Ștefan Tureac, Aurelia Toma, Monica Todiraș, Daniel Hariga și Anamaria Filip, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 7.007/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2012.

*)

Deciziile Curții Constituționale nr. 130 din 16 februarie 2012

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.