Decizia nr. 217/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 2 lit. b) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și ale

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Ioan Ștefură, Florica Răgoșcă, Maria Dumitraciuc, Felicia Andriuc, Luminița Macovei și Viorel Precu, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 6.824/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.409D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.509D/2011, nr. 1.510D/2011, nr. 1.598D/2011, nr. 1.612D/2011 și nr. 1.613D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și ale

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Relu Oleniuc, Nicolaie Antonovici, Maria Bordeanu, Emil Bordeanu, Stelian Ghitun, Mihai Dretcanu, Daniel Șchiopu, Cristian Sorin Iordache, Silviu Ionuț Gheorghiu, Cezar Cristian Aciobăniței, Vasile Bordeianu, Ioan Asoltanei, Remus Sever Spânu, Ion Hranniciuc, Mihai Vasilica, Ana Maria Precol, Paul Cucu, Irina Circu, Anișoara Iacobița și Petru Iacobița, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 3.855/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, de Aurel Lanca, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 7.322/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, de Elena Amariei, Vasile Azamfirei, Ioan Baciu, Dumitru Dumitraș, Maria Gheorghiu, Ioan Iacob și Elena Lozneanu, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 4.104/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, de Marcel Arnăutu, Mariana Clapon, Angela Enache, Olguța Apopei, Constantin Avasiloaie, Constantinica Romaniuc și Maria Iftimie, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 4.713/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, de Elena Apastinii, Ana Măria Haspazaru, Paraschiva Pauca, Elena Piriu, Doina Roșu, Diana Turcanasu, Georgeta Cătălina Apopei Guraliuc, Sergiu Atitienei, Bilibau Victorița, Gheorghe Bodas, Livia Costea, Niculai Cozlac, Irina Cretu, Gabriela Liliana David, Claudia Petrovici, Ioan Strujan, Mihaela Ticalo, Doina Camelia Vasilica, Garofița Zaharia, Alina Șchiopu, Dana Labusca, Lia Mintiei și Mihaela Filip, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 4.711/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

, dispune conexarea dosarelor nr. 1.509D/2011, nr. 1.510D/2011, nr. 1.598D/2011, nr. 1.612D/2011 și nr. 1.613D/2011 la Dosarul nr. 1.409D/2011, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 872/2010

și nr. 1.155/2011 și pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.824/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 2 lit. b) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și ale

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Excepția a fost ridicată de Ioan Ștefură, Florica Răgoșcă, Maria Dumitraciuc, Felicia Andriuc, Luminița Macovei și Viorel Precu, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi bănești.

Prin încheierile din 24 octombrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 3.855/40/2011 și nr. 7.322/40/2011, prin Încheierea din 3 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4.104/40/2011, și prin încheierile din 8 decembrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 4.713/40/2011 și nr. 4.711/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și ale

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Excepția a fost ridicată de Relu Oleniuc, Nicolaie Antonovici, Maria Bordeanu, Emil Bordeanu, Stelian Ghitun, Mihai Dretcanu, Daniel Șchiopu, Cristian Sorin Iordache, Silviu Ionuț Gheorghiu, Cezar Cristian Aciobăniței, Vasile Bordeianu, Ioan Asoltanei, Remus Sever Spânu, Ion Hranniciuc, Mihai Vasilica, Ana Maria Precol, Paul Cucu, Irina Circu, Anișoara Iacobița, Petru Iacobița, Aurel Lanca, Elena Amariei, Vasile Azamfirei, Ioan Baciu, Dumitru Dumitraș, Maria Gheorghiu, Ioan Iacob, Elena Lozneanu, Marcel Arnăutu, Mariana Clapon, Angela Enache, Olguța Apopei, Constantin Avasiloaie, Constantinica Romaniuc, Maria Iftimie, Elena Apastinii, Ana Măria Haspazaru, Paraschiva Pauca, Elena Piriu, Doina Roșu, Diana Turcanasu, Georgeta Cătălina Apopei Guraliuc, Sergiu Atitienei, Bilibau Victorița, Gheorghe Bodas, Livia Costea, Niculai Cozlac, Irina Cretu, Gabriela Liliana David, Claudia Petrovici, Ioan Strujan, Mihaela Ticalo, Doina Camelia Vasilica, Garofița Zaharia, Alina Șchiopu, Dana Labusca, Lia Mintiei și Mihaela Filip, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în cauze având ca obiect acordarea unor drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate încalcă grav dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit pentru munca prestată. Această diminuare a drepturilor salariale s-a realizat fără a exista vreunul din cazurile prevăzute de art. 53 din Constituție, fără a avea caracter temporar și fără a se acordă, în schimb, vreo despăgubire proporțională cu privarea de acel bun.

De asemenea, autorii susțin că prevederile

art. 1 din Legea nr. 285/2010

preiau "sine die" diminuarea salarială dispusă prin

Legea nr. 118/2010

și că, pentru anul 2011, nu este justificată în niciun mod privarea de un bun, în condițiile în care nu există o justificare legală în acest sens, care să țină de necesitatea asigurării securității naționale și nicio modalitate de compensare pentru pierderea suferită.

Sunt invocate în acest sens aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - hotărârile pronunțate în cauzele Kechko contra Ucrainei, 2005, Kopecky contra Slovaciei, 2003, Cazacu contra Moldovei, 2007.

De altfel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, drepturile salariale, privite ca drept de creanță, reprezintă un "bun", dacă acesta este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o speranță legitimă de a-l vedea concretizat.

Totodată, noțiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel încât dreptul la salariu este asimilat dreptului de proprietate. Invocă, în acest sens, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza Buchen contra Cehiei, 2002.

Invocând

Decizia Curții Constituționale nr. 874/2010 , autorii excepției consideră că salariații din sistemul bugetar aveau dreptul să primească în continuare o retribuție în acord cu prevederile legale aplicabile pentru anul 2010.

În fine, autorii arată că restrângerea unui drept poate fi justificată atunci când nu violează esența dreptului restrâns. Suprimarea unui sfert din salariu are ca efect violarea dreptului în substanța sa, cu atât mai mult cu cât, după 1 ianuarie 2011, măsura nu a încetat, iar salariile nu au revenit la cuantumurile inițiale, ci Guvernul a permanentizat diminuarea salarială, chiar dacă a restituit 15% din cuantumul salariului avut de salariat la 1 octombrie 2010.

În altă ordine de idei, este invocat faptul că la promulgarea și intrarea în vigoare a

Legii nr. 118/2010

au fost încălcate art. 147 alin. (2) din Constituție, precum și

art. 15 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaților.

Așa cum rezultă din

Decretul Președintelui României nr. 603 din 29 iunie 2010 , legea a fost promulgată în aceeași zi în care a fost adoptată de Parlament și a fost trimisă spre publicare în Monitorul Oficial, astfel încât actul normativ a fost publicat în data de 30 iunie 2010, sub nr. 118.

Or,

Legea nr. 118/2010

putea fi promulgată de Președintele României doar după expirarea celor două zile stabilite de

art. 15 din Legea nr. 47/1992 , în măsura în care nu a fost invocată o obiecție de neconstituționalitate. Invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 975/2010 .

Tribunalul Botoșani - Secția civilă își exprimă opinia în sensul constituționalității

Legii nr. 118/2010

și

Legii nr. 285/2010 , reținând că, în cuprinsul

deciziilor nr. 975/2010 , nr. 872/2010, nr. 874/2010 și nr. 1.655/2010, Curtea Constituțională a analizat, în totalitate, criticile de neconstituționalitate formulate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând

deciziile Curții Constituționale nr. 872/2010 , nr. 874/2010, nr. 1.655/2010 și nr. 1.155/2011.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, invocând

deciziile nr. 872/2010 , nr. 874/2010 și nr. 1.655/2010 ale Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, și ale

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010.

Curtea constată că același obiect îl are și excepția de neconstituționalitate ridicată în Dosarul nr. 6.824/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă. În acest caz, Curtea observă că, deși potrivit încheierii de sesizare, este reținut " art. 2 lit. b)" din Legea nr. 118/2010 , în realitate, sunt vizate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat.

Prevederile criticate din

Legea nr. 118/2010

au următorul conținut:

- Art. 1: "(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.

(2) În situația în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.";

- Art. 2 alin. (1) lit. b): "(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora:

[...]

b) drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) și

art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare;".

Prevederile

art. 1 din Legea nr. 285/2010

au următorul conținut:

"(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.

(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în

Legea-cadru nr. 330/2009 , cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 20 alin. (1) potrivit căruia "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.", art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 136 alin. (1) și (5) privind tipurile de proprietate - publică și privată, și caracterul inviolabil al proprietății private, în condițiile legii organice, art. 147 alin. (2) care statuează că "În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale" și art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne.

Sunt invocate și dispozițiile privind protecția proprietății cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile criticate din cuprinsul

Legii nr. 118/2010

au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit

art. 16 alin. (1) din acest act normativ, iar prevederile Legii nr. 285/2010

reglementează, după cum indică însuși titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. Cu toate acestea, aceste prevederi legale continuă să își producă efectele juridice în prezentele cauze, astfel încât, în lumina jurisprudenței sale, Curtea urmează a analiza constituționalitatea prevederilor ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011

, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, și

Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012 *), nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii).

_______

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 5 aprilie 2012.

În continuare, Curtea reține că prevederile

Legii nr. 118/2010

și ale

Legii nr. 285/2010

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

I. În privința argumentelor care privesc neconstituționalitatea intrinsecă, Curtea a reținut, în esență, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității dispozițiilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție.

Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin

Legea nr. 118/2010

și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluția legislativă criticată a fost determinată de apărarea "securității naționale", noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului. În acest sens, prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.

Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.

De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar, în același cuantum și mod. Curtea a observat, totodată, că această măsură prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat ( Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010

și

Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010

, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010).

Considerente similare au fost reținute de Curte și în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Legea nr. 285/2010

(a se vedea

Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010

, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011).

De asemenea, Curtea a mai reținut că modalitatea de stabilire a cuantumului salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, precum și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, potrivit

art. 1 din Legea nr. 285/2010 , nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curții Constituționale nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condițiile încadrării în politicile sociale și de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare. Este în același timp o obligație sub condiție care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior

Legii nr. 118/2010 . Stabilirea modalității concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcție de situația economico-financiară a țării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligației sale de rezultat, în sensul revenirii cel puțin la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea

Legii nr. 118/2010

(a se vedea

Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 , citată mai sus).

Cât privește criticile de neconstituționalitate formulate din perspectiva încălcării dreptului de proprietate, Curtea a reținut că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile.

În același timp, Curtea a observat că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietății (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011

, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011).

De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia pronunțată în 6 decembrie 2011, în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 21, a statuat că măsura reducerii salariilor prevăzută de

Legea nr. 118/2010

nu este contrară art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

II. Referitor la pretinsa neconstituționalitate extrinsecă a

Legii nr. 118/2010 , Curtea a reținut că natura juridică a termenului de două zile prevăzut la

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este una de protecție a titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii și eludarea în acest fel a controlului de constituționalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare și-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituționalitate a priori va fi realizat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceștia să își fi exercitat dreptul prevăzut la art. 146 lit. a) din Constituție.

Astfel, chiar dacă Președintele a promulgat legea criticată pentru neconstituționalitate, aceștia aveau dreptul și posibilitatea să sesizeze Curtea Constituțională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării.

Încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigențelor de ordin constituțional.

Promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu acesta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii.

De altfel, Curtea a arătat că, indiferent de forma de exercitare a controlului de constituționalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza întotdeauna numai prin respectarea strictă a

Legii nr. 47/1992 , republicată, precum și a dispozițiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autoritățile publice implicate, lipsirea de substanță a uneia dintre cele două forme de control constituțional fiind de neconceput într-un stat de drept, ceea ce demonstrează clar că respectarea termenului de două zile este o obligație a autorităților publice implicate în procedura de promulgare, fiind deci o condiție exterioară legii.

Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că obiectul controlului de constituționalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituție îl constituie legile și ordonanțele Guvernului, și nu decretul de promulgare sau modul în care instituțiile publice înțeleg să își exercite competențele constituționale sau legale (a se vedea

Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, și

Decizia nr. 66 din 31 ianuarie 2012 *), nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii).

________

În final, Curtea constată că celelalte dispoziții constituționale invocate nu au relevanță pentru soluționarea prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și ale

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Ioan Ștefură, Florica Răgoșcă, Maria Dumitraciuc, Felicia Andriuc, Luminița Macovei și Viorel Precu, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 6.824/40/2011, al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, de Relu Oleniuc, Nicolaie Antonovici, Maria Bordeanu, Emil Bordeanu, Stelian Ghitun, Mihai Dretcanu, Daniel Șchiopu, Cristian Sorin Iordache, Silviu Ionuț Gheorghiu, Cezar Cristian Aciobăniței, Vasile Bordeianu, Ioan Asoltanei, Remus Sever Spânu, Ion Hranniciuc, Mihai Vasilica, Ana Maria Precol, Paul Cucu, Irina Circu, Anișoara Iacobița și Petru Iacobița, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 3.855/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, de Aurel Lanca, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 7.322/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, de Elena Amariei, Vasile Azamfirei, Ioan Baciu, Dumitru Dumitraș, Maria Gheorghiu, Ioan Iacob și Elena Lozneanu, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 4.104/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, de Marcel Arnăutu, Mariana Clapon, Angela Enache, Olguța Apopei, Constantin Avasiloaie, Constantinica Romaniuc și Maria Iftimie, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 4.713/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, de Elena Apastinii, Ana Măria Haspazaru, Paraschiva Pauca, Elena Piriu, Doina Roșu, Diana Turcanasu, Georgeta Cătălina Apopei Guraliuc, Sergiu Atitienei, Bilibau Victorița, Gheorghe Bodas, Livia Costea, Niculai Cozlac, Irina Cretu, Gabriela Liliana David, Claudia Petrovici, Ioan Strujan, Mihaela Ticalo, Doina Camelia Vasilica, Garofița Zaharia, Alina Șchiopu, Dana Labusca, Lia Mintiei și Mihaela Filip, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 4.711/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2012.