Decizia nr. 544/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Gabriel Manea în Dosarul nr. 7.914/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 870D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.041D/2011 și nr. 1.455D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 , respectiv ale

art. 17-26 din Legea nr. 329/2009 , excepție ridicată de Mihai Mocanu în Dosarul nr. 51.087/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, respectiv de Lucian Sterie în Dosarul nr. 341/36/2011 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.041D/2011 și nr. 1.455D/2011 la Dosarul nr. 870D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.041D/2011 și nr. 1.455D/2011 la Dosarul nr. 870D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale, precum și Decizia din 20 martie 2012, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ionel Panfile împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 10 iunie 2011, 27 iunie 2011 și 26 octombrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 7.914/2/2010, nr. 51.087/3/2009 și nr. 341/36/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional,

art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 , respectiv ale

art. 17-26 din Legea nr. 329/2009 , excepție ridicată de Gabriel Manea, Mihai Mocanu și Lucian Sterie în cauze având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziilor de suspendare a pensiei, a recursului formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva actului administrativ de încetare a raporturilor de muncă, respectiv a recursului formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea de anulare și suspendare a actului administrativ de încetare a raporturilor de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul nr. 870D/2011, se susține că

Legea nr. 329/2009

nu putea fi valabil adoptată prin procedura angajării răspunderii Guvernului, întrucât cuprinde 8 capitole distincte care reglementează tot atâtea aspecte distincte ale politicii sociale, or, prin această procedură de drept constituțional nu se pot adopta proiecte legislative complexe, care prin efectele lor ar depăși limitele previziunii parlamentare.

În toate dosarele se apreciază că pensia constituie un drept câștigat, astfel încât cumulul acesteia cu salariul nu poate fi afectat decât cu încălcarea principiului neretroactivității legii. Totodată, prin efectul dispozițiilor legale criticate s-a creat un tratament juridic discriminatoriu între pensionari pe criteriul averii. Mai mult, există și un tratament juridic discriminatoriu între pensionari pe criteriul poziției sociale în stat, respectiv, pe de o parte, persoanele care dețin un mandat constituțional și cărora astfel le este permis cumulul pensiei cu salariul, iar, pe de altă parte, persoanele cadre militare, care, deși au o consacrare constituțională, nu dețin un mandat constituțional.

Se consideră că angajații care au contribuit cu sume mai mari la sistemul asigurărilor sociale de stat sunt sancționați tocmai pentru faptul că au contribuit mai mult la acesta, ceea ce este inadmisibil.

Se susține că este încălcat și dreptul de proprietate privată asupra sumelor de bani cu titlu de pensie, dispozițiile criticate cuprinzând măsuri echivalente confiscării.

Totodată, prin obligarea pensionarilor cumularzi de a renunța la locul de muncă, se încalcă și libertatea fundamentală de a alege locul de muncă consacrată de art. 41 din Constituție și art. 15 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În fine, se susține că restrângerea exercițiului dreptului la pensie trebuie să fie temporară, și nu sine die cum se întâmplă în cazul de față; rezultă, așadar, că măsurile criticate sunt lipsite de proporționalitate și încalcă art. 53 din Constituție .

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în Dosarul nr. 1.455D/2011, apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 ,

Decizia nr. 575 din 4 mai 2010

sau

Decizia nr. 366 din 25 martie 2010 . Se mai arată că art. 118 alin. (2) din Constituție nu consacră un drept fundamental, ci prevede doar că statutul cadrelor militare se stabilește prin lege organică.

Avocatul Poporului, în dosarele nr. 1.041D/2011 și nr. 1.455D/2011, apreciază că textele legale criticate sunt constituționale, invocând, în acest sens, și

Decizia Curții Constituționale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009

.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat în Dosarul nr. 870D/2011, îl constituie dispozițiile

art. 17 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției de neconstituționalitate, este criticată

Legea nr. 329/2009 , în ansamblul său, din punct de vedere extrinsec, precum și, intrinsec, art. 17 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din aceeași lege. Având în vedere că în celelalte dosare sunt criticate dispozițiile art. 17-22, respectiv

art. 17-26 din Legea nr. 329/2009 , urmează ca obiect al excepției să fie reținute dispozițiile

Legii nr. 329/2009 , în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 17-26 din aceeași lege.

Dispozițiile legale criticate punctual au următorul cuprins:

- Art. 17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi.";

b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi".

- Art. 18: "(1) Pensionarii prevăzuți la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfășoară activități profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție au obligația ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligația ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situației de cumul, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.";

- Art. 19: "(1) În situația persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât și/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2) Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul câștigului salarial mediu brut utilizatla fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție, potrivit legii, în cadrul entităților prevăzute la art. 17 alin. (1).

(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligația de a-și exprima opțiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menținerea în plată a pensiei față de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică și persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligația de a-și exprima opțiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situației de imposibilitate a exercitării cumulului.";

- Art. 20: "Neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum și a raporturilor de serviciu.";

- Art. 21: "În cazul în care opțiunea este exprimată în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4), plata pensiei/pensiilor se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată opțiunea pentru continuarea activității.";

- Art. 22: "Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripție.";

- Art. 23: "(1) Angajatorul are obligația de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4).

(2) Încălcarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

(3) Constatarea contravenției prevăzute la alin. (1) și aplicarea sancțiunii prevăzute la alin. (2) se realizează de către persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă.";

- Art. 24: "Contravențiilor prevăzute la

art. 23 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 25: "Prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător și beneficiarilor de pensie de serviciu stabilită prin legi speciale.";

- Art. 26: "În aplicarea prevederilor cap. IV, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale elaborează instrucțiuni până la data intrării în vigoare a acestuia, respectiv în termen de 15 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) cu referire la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 114 privind angajarea răspunderii Guvernului și art. 118 privind forțele armate. Totodată, se consideră a fi încălcate și prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenția menționată, art. 1 paragraful 2 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenția menționată, art. 6 privind dreptul la libertate și la siguranță, art. 15 paragraful 1 privind dreptul la muncă, art. 21 paragraful 1 privind nediscriminarea, art. 51 privind domeniul de aplicare al Cartei drepturilor fundamentale și art. 52 privind întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor rezultate, toate aceste texte din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 6 privind valoarea juridică a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din Tratatul privind Uniunea Europeană și art. 6 paragraful 1 privind dreptul la muncă din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

I. În privința criticilor extrinseci de neconstituționalitate, prin raportare la art. 114 din Constituție, se constată că sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele de principiu reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, cu privire la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (devenită ulterior

Legea-cadru nr. 330/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009), lege adoptată în aceeași zi cu legea criticată tot prin procedura angajării răspunderii Guvernului.

Astfel, Curtea a arătat că Guvernul poate recurge la angajarea răspunderii sale, indiferent de faza în care se află procedura legislativă. Rolul unei asemenea proceduri este de a coagula o majoritate parlamentară, dar și de a surmonta actele obstrucționiste ale opoziției în cursul dezbaterilor legislative. Adoptarea

Legii nr. 329/2009

prin procedura prevăzută de art. 114 din Constituție a fost necesară pentru a răspunde într-un timp cât mai scurt la cerințele Fondului Monetar Internațional. Prin prisma acestor considerente, se reține că Guvernul a recurs la această procedură în extremis, întrucât structura politică a Parlamentului nu permitea adoptarea proiectului de lege în procedură uzuală sau de urgență.

Ținând cont de cele mai sus expuse, procedura angajării răspunderii Guvernului în privința prezentei legi respectă criteriile stabilite prin

Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, reținându-se astfel că a existat o urgență în adoptarea măsurilor conținute în legea asupra căreia Guvernul și-a angajat răspunderea, că era necesar ca reglementarea în cauză să fie adoptată cu maximă celeritate, că domeniul reglementat era de o importanță deosebită și că legea în cauză a fost aplicată imediat.

II. În privința criticilor de neconstituționalitate intrinseci, prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a constatat că întreg

cap. IV al Legii nr. 329/2009

este constituțional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituție . De asemenea, și-a menținut această jurisprudență și în cadrul controlului a posteriori pe calea excepției de neconstituționalitate, stabilind, prin

Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010,

Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011,

Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011, sau

Decizia nr. 1287 din 29 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 16 decembrie 2011.

Curtea, prin deciziile menționate, a statuat că nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toți cetățenii, iar eventualele diferențe de tratament să aibă o rațiune licită.

Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (devenit, în prezent, câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat) respectă condițiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil și determinabil) și rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opțiune justă și echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a apreciat că măsura adoptată este proporțională cu situația care a determinat-o, respectiv situația de criză economică în care se regăsește statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii și mijloacele folosite în realizarea lui, și este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

De asemenea, Curtea a mai arătat că soluția legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opțiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituțional.

Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile

cap. IV din Legea nr. 329/2009

sunt constituționale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituție . Prin decizia mai sus amintită, Curtea a arătat motivele care justifică tratamentul juridic diferențiat. În acest sens, s-a reținut că "Legea fundamentală stabilește în mod expres durata mandatului persoanelor care ocupă unele funcții publice de autoritate, iar încetarea acestui mandat ca urmare a neîndeplinirii obligației privind exprimarea opțiunii cu privire la suspendarea plății pensiei pe durata exercitării funcției, în condițiile art. 18-20 din legea criticată, este incompatibilă cu dispozițiile constituționale arătate". Așadar, situația obiectiv diferită în care se găsește această categorie de persoane justifică tratamentul juridic diferit, fapt ce nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, care nu trebuie interpretat în sensul instituirii unui tratament uniform, ci al unui tratament egal pentru situații identice.

În consecință, în lipsa afectării vreunui drept fundamental, Curtea a stabilit că prevederile art. 53 din Constituție, invocate în susținerea excepției, nu au incidență în cauză.

Curtea a mai reținut, în ceea ce privește critica vizând încălcarea principiului neretroactivității legii, că prevederile de lege criticate reglementează condițiile exercitării dreptului la muncă și a dreptului la pensie pentru viitor, într-un context social afectat de criza economică care a impus adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional, care, prin eficiența și promptitudinea aplicării, să conducă la reducerea efectelor sale și să creeze premisele relansării economiei naționale.

Totodată, se reține că prestațiile cu titlu de pensie pentru perioadele viitoare nu intră în sfera de incidență a dreptului de proprietate, acest drept putând fi invocat numai cu privire la perioadele pentru care pensia a fost în plată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de cele arătate, Curtea constată că invocarea art. 118 alin. (2) din Constituție nu are relevanță în cauză, întrucât cumulul pensie-salariu, în mod evident, nu ține de statutul constituțional al forțelor armate. Faptul de a permite în privința militarilor a unui atare cumul ține de opțiunea liberă a legiuitorului, fără ca acesta să aibă constrângeri de natură constituțională în acest sens.

În fine, Curtea reține că prin Decizia din 20 martie 2012, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ionel Panfile împotriva României, s-a arătat că măsura criticată este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim, respectă justul echilibru între interesele generale ale comunității și protecția drepturilor fundamentale ale indivizilor, precum și faptul că în domeniul social statul dispune de o marjă largă de apreciere, ceea ce a dus la concluzia că măsura critica nu este contrară art. 1 din Protocolul adițional la Convenție (paragrafele 17-25).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 17-26 din aceeași lege, excepție ridicată de Gabriel Manea în Dosarul nr. 7.914/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Mihai Mocanu în Dosarul nr. 51.087/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Lucian Sterie în Dosarul nr. 341/36/2011 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 mai 2012.