Decizia nr. 1287/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17-25 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Ion Popescu în Dosarul nr. 9.211/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului nr. 28D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 45D/2011, respectiv nr. 161D/2011, nr. 587D/2011 și nr. 724D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2, 17, 18 și 20 din Legea nr. 329/2009 , respectiv

art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 , excepție ridicată de Gheorghe Surdescu, Gheorghe Cornescu, Alic Saiciuc și Spiridon Oprea, respectiv de Gheorghe Radu, Ioan Roman și Stelian Haitonic în dosarele nr. 8.500/3/2010, nr. 49.967/3/CA/2009, nr. 28.671/3/2010 și nr. 2.952/3/2010 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și ale Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă personal, în Dosarul nr. 45D/2011, domnii Gheorghe Surdescu și Gheorghe Cornescu, iar în Dosarul nr. 161D/2011, domnul Gheorghe Radu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 45D/2011, nr. 161D/2011, nr. 587D/2011 și nr. 724D/2011 la Dosarul nr. 28D/2011.

Părțile prezente, precum și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 45D/2011, nr. 161D/2011, nr. 587D/2011 și nr. 724D/2011 la Dosarul nr. 28D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul celor 3 părți prezente, care solicită admiterea excepției, motivat de faptul că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul la muncă și dreptul la pensie.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens,

deciziile Curții Constituționale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009

și nr. 379 din 22 martie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 3 septembrie 2010, 7 și 12 octombrie 2010, 18 ianuarie 2011 și 17 martie 2011, pronunțate în dosarele nr. 9.211/3/2010, nr. 8.500/3/2010, nr. 49.967/3/CA/2009, nr. 28.671/3/2010 și nr. 2.952/3/2010, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17-25 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, ale

art. 2, 17, 18 și 20 din Legea nr. 329/2009 , respectiv ale

art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 , excepție ridicată de Ion Popescu, Gheorghe Surdescu, Gheorghe Cornescu, Alic Saiciuc și Spiridon Oprea, Gheorghe Radu, Ioan Roman și Stelian Haitonic în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de suspendare a pensiei sau a actelor administrative de constatare a încetării raporturilor de serviciu, după caz.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prin efectul dispozițiilor legale criticate, precum și prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , s-a creat un tratament juridic discriminatoriu între pensionari pe criteriul averii și în funcție de poziția socială în stat, respectiv persoanele care dețin un mandat constituțional și cărora astfel le este permis cumulul pensie-salariu. Totodată, discriminarea apare și între cei care desfășoară activitate în unitățile economice care aparțin de domeniul privat al statului și cei care desfășoară activitate în sfera privată. Se mai arată că există discriminări între, pe de o parte, magistrații pensionari care nu pot cumula pensia cu salariul și, pe de altă parte, magistrații care nu s-au pensionat și, care, în aceste condiții, pot cumula salariile obținute.

Se apreciază că pensia constituie un drept câștigat, astfel încât cumulul acesteia cu salariul nu poate fi afectat sub nicio formă. În această ordine de idei, angajații care au contribuit cu sume mai mari la sistemul asigurărilor sociale de stat nu pot fi sancționați tocmai pentru faptul că au contribuit mai mult la acesta. Totodată, prin obligarea pensionarilor cumularzi de a renunța la locul de muncă se încalcă și libertatea fundamentală de a alege locul de muncă, consacrată de art. 41 din Constituție.

Astfel, sunt restrânse dreptul la muncă și dreptul la pensie, care, de principiu, sunt drepturi independente; de altfel, Constituția nu prevede posibilitatea limitării sau suspendării unui drept pentru a beneficia opțional doar de unul dintre aceste drepturi

Se arată că este încălcat și dreptul de proprietate privată asupra sumelor de bani cu titlu de pensie, dispozițiile criticate cuprinzând măsuri echivalente confiscării. De asemenea, în opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, efectul unor asemenea măsuri este reducerea veniturilor acestor persoane, ceea ce afectează și dreptul la un nivel de trai decent.

În fine, se susține că restrângerea exercițiului dreptului la pensie trebuie să fie temporară, și nu sine die, cum se întâmplă în cazul de față; rezultă, așadar, că măsurile criticate sunt lipsite de proporționalitate și încalcă art. 53 din Constituție.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 28D/2011, nr. 45D/2011 și nr. 724D/2011, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocându-se jurisprudența Curții Constituționale.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 161D/2011, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate sting raporturi juridice născute anterior intrării lor în vigoare, încălcându-se astfel art. 15 alin. (2) din Constituție și, implicit, principiul securității raporturilor juridice. Totodată, se arată că este încălcat și dreptul la muncă, întrucât accesul pensionarilor pe piața muncii este condiționat de nivelul veniturilor acestora.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 587D/2011, apreciază că dispozițiile legale criticate limitează dreptul la muncă, întrucât persoana care cumulează nu își mai poate desfășura activitatea în același loc de muncă decât dacă optează pentru suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității. În consecință, apreciază că sunt încălcate dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la muncă. Instanța, contrar

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu își exprimă opinia cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție, pe motiv că s-ar antepronunța, întrucât obiectul cauzei deduse judecății sale îl constituie "înlăturarea unei stări de discriminare ce ar rezultă din situația reclamantului de persoană pensionată cu un anumit cuantum al pensiei nete aflate în plată în raport cu persoane aflate într-o situație asemănătoare însă angajate în sistemul privat, cât și în funcție de criteriul «nivelului pensiei nete aflate în plată»".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în dosarele nr. 28D/2011, nr. 45D/2011, nr. 161D/2011 și nr. 587D/2011, apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale. Totodată, sugerează că, în privința magistraților, ar fi aplicabil

art. 83 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, în sensul că aceștia, după pensionare, ar putea cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul acestora.

Guvernul, în Dosarul nr. 724D/2011, nu a comunicat punctul său de vedere.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 2 și

art. 17-25 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, care au următorul cuprins:

- Art.2: "Măsurile instituite de prezenta lege au caracter excepțional și urmăresc reducerea efectelor crizei economice și îndeplinirea obligațiilor ce rezultă din Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, încheiat la București și Bruxelles la data de 23 iunie 2009, și din Acordul stand-by încheiat între România și Fondul Monetar Internațional.";

- Art.17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care: a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;

b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.";

- Art.18: "(1) Pensionarii prevăzuți la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfășoară activități profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție au obligația ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligația ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situației de cumul, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.";

- Art.19: "(1) În situația persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât și/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2) Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție, potrivit legii, în cadrul entităților prevăzute la art. 17 alin. (1).

(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligația de a-și exprima opțiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menținerea în plată a pensiei față de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică și persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligația de a-și exprima opțiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situației de imposibilitate a exercitării cumulului.";

- Art. 20: "Neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum și a raporturilor de serviciu.";

- Art. 21: "În cazul în care opțiunea este exprimată în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4), plata pensiei/pensiilor se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată opțiunea pentru continuarea activității.";

- Art. 22: "Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripție.";

- Art. 23: "(1) Angajatorul are obligația de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4).

(2) Încălcarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

(3) Constatarea contravenției prevăzute la alin. (1) și aplicarea sancțiunii prevăzute la alin. (2) se realizează de către persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă.";

- Art. 24: "Contravențiilor prevăzute la

art. 23 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 25: "Prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător și beneficiarilor de pensie de serviciu stabilită prin legi speciale."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. Totodată, se consideră a fi încălcate și prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării, art. 15 privind derogarea în caz de stare de urgență din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenția menționată, art. 1 paragraful 2 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenția menționată, art. 15 paragraful 1 privind dreptul la muncă din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și art. 6 paragraful 1 privind dreptul la muncă din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea, în raport cu o critică similară de neconstituționalitate, a constatat că întreg capitolul IV al

Legii nr. 329/2009

este constituțional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituție. De asemenea, Curtea reține că și-a menținut această jurisprudență și în cadrul controlului a posteriori pe calea excepției de neconstituționalitate, stabilind, prin

Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010,

Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011,

Decizia nr. 368 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011, sau

Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011, că dispozițiile

art. 17-25 din Legea nr. 329/2009

sunt constituționale.

Curtea, prin deciziile menționate, a statuat că nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toți cetățenii, iar eventualele diferențe de tratament să aibă o rațiune licită.

Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (devenit în prezent câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat) respectă condițiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil și determinabil) și rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opțiune justă și echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a apreciat că măsura adoptată este proporțională cu situația care a determinat-o, respectiv situația de criză economică în care se regăsește statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii și mijloacele folosite în realizarea lui, și este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

De asemenea, Curtea a mai arătat că soluția legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opțiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituțional.

Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile

cap. IV din Legea nr. 329/2009

sunt constituționale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituție. Prin decizia mai sus amintită, Curtea a arătat motivele care justifică tratamentul juridic diferențiat. În acest sens, s-a reținut că Legea fundamentală stabilește în mod expres durata mandatului persoanelor care ocupă unele funcții publice de autoritate, iar încetarea acestui mandat ca urmare a neîndeplinirii obligației privind exprimarea opțiunii cu privire la suspendarea plății pensiei pe durata exercitării funcției, în condițiile art. 18-20 din legea criticată, este incompatibilă cu dispozițiile constituționale arătate. Așadar, situația obiectiv diferită în care se găsește această categorie de persoane justifică tratamentul juridic diferit, fapt ce nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, care nu trebuie interpretat în sensul instituirii unui tratament uniform, ci al unui tratament egal pentru situații identice.

Curtea a mai reținut că, prin

Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau

Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, a stabilit că angajații din mediul public nu se află în aceeași situație juridică precum cei din mediul privat, întrucât cei care sunt angajați în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legați, în mod esențial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizațiile sau soldele de bugetul public național, de încasările și de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecințe în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizațiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat și un angajator.

În consecință, în lipsa afectării vreunui drept fundamental, Curtea a stabilit că prevederile art. 53 din Constituție, invocate în susținerea excepției, nu au incidență în cauză.

Prin

Decizia nr. 379 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011, Curtea a reținut, în ceea ce privește critica vizând încălcarea principiului neretroactivității legii, că prevederile de lege criticate reglementează condițiile exercitării dreptului la muncă și a dreptului la pensie pentru viitor, într-un context social afectat de criza economică ce a impus adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional, care, prin eficiența și promptitudinea aplicării, să conducă la reducerea efectelor sale și să creeze premisele relansării economiei naționale.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale care consacră obligația statului de a asigura un nivel de trai decent, Curtea constată că această obligație nu are un conținut concret, determinat, ci trebuie apreciată concret, în funcție de împrejurările social-economice în care se manifestă acest rol al statului. Situația de criză și dezechilibrele economice majore pot afecta, în mod justificat, capacitatea statului de a mai asigura același standard al nivelului de trai ca cel raportat la un context anterior mai favorabil ori propriu unor alte țări. Desigur, întrucât dreptul la un nivel de trai decent este un drept fundamental, afectarea acestuia trebuie să fie temeinic justificată, iar statul să tindă, prin măsurile adoptate, să restabilească cel puțin nivelul atins anterior situației de criză. În acest sens, Curtea constată că ansamblul măsurilor instituite prin

Legea nr. 329/2009

urmărește o mai bună raționalizare a cheltuielilor publice și susținerea mediului de afaceri, măsuri ce tind la restabilirea echilibrului economic.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de cele reținute în deciziile menționate, Curtea observă că însăși conținutul normativ al textului art. 17 din lege contrazice critica de neconstituționalitate potrivit căreia discriminarea apare și între cei care desfășoară activitate în unitățile economice care aparțin de domeniul privat al statului și cei care desfășoară activitate în sfera privată. Astfel, angajații societăților comerciale la care capitalul social nu este deținut integral sau majoritar de stat pot cumula pensia cu salariul indiferent de cuantumul pensiei.

Curtea reține, de asemenea, că există o evidentă deosebire între situația cumulului de funcții și cea a cumulului pensiesalariu, pensia având o natură juridică diferită de salariu, prima fiind o compensație pentru perioada lucrată, iar cea de-a doua, retribuția datorată pentru munca prestată.

Totodată, prestațiile cu titlu de pensie pentru perioadele viitoare nu intră în sfera de incidență a dreptului de proprietate, acest drept putând fi invocat numai cu privire la perioadele pentru care pensia a fost în plată.

Curtea constată că Guvernul, în punctul său de vedere, în mod greșit interpretează că în cazul magistraților și-ar găsi aplicabilitatea

art. 83 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 , în sensul că aceștia, după pensionare, ar putea cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate din orice activitate profesională, indiferent de nivelul acestora.

Legea nr. 329/2009

se aplică tuturor angajaților din sfera publică, cu corectivul adus prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , deci și magistraților. Prin urmare, nu se poate accepta punctul de vedere al Guvernului potrivit căruia în privința magistraților ar putea fi admis un cumul între o pensie specială ce depășește nivelul prevăzut de

Legea nr. 329/2009

și veniturile realizate la un angajator din sfera publică, întrucât această exceptare ar echivala cu încălcarea art. 16 din Constituție.

Curtea mai reține că art. 15 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu este incident în cauză, textul convențional neavând nicio legătură cu cumulul pensiei cu salariul.

Cele expuse mai sus demonstrează că textele legale criticate respectă și prevederile tratatelor și actelor internaționale invocate, această constatare fiind valabilă mutatis mutandis și cu privire la art. 2 din lege.

II. Curtea reține că, prin

Decizia nr. 353 din 29 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 2 august 2005, s-a stabilit cu titlu de principiu că, "în mod evident, exprimarea opiniei de către instanță asupra excepției de neconstituționalitate nu poate avea semnificația unei antepronunțări interzise instanței de fond de dispozițiile Codului de procedură civilă, de vreme ce nu ea este competentă să soluționeze excepția, această prerogativă de a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate aparținând în exclusivitate Curții Constituționale, conform dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție".

Prin urmare, indiferent de obiectul litigiului dedus judecății sale, instanța judecătorească trebuie să respecte exigențele imperative ale

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , astfel încât, în situația în care decide sesizarea Curții Constituționale, își va exprima întotdeauna opinia. O atare atitudine este de esența colaborării între judecătorul a quo și cel a quem. A accepta punctul de vedere al instanței ar echivala chiar cu limitarea posibilității acesteia de a ridica din oficiu excepții de neconstituționalitate pe motiv că s-ar antepronunța, ceea ce este inadmisibil. Nesocotirea

Deciziei Curții Constituționale nr. 353 din 29 iunie 2005

echivalează cu încălcarea efectelor sale general obligatorii, efecte prevăzute în art. 147 alin. (4) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și

art. 17-25 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Ion Popescu, de Gheorghe Surdescu, Gheorghe Cornescu, Alic Saiciuc și Spiridon Oprea, de Ioan Roman și de Stelian Haitonic în dosarele nr. 9.211/3/2010, nr. 8.500/3/2010, nr. 28.671/3/2010 și nr. 2.952/3/2010 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și de Gheorghe Radu în Dosarul nr. 49.967/3/CA/2009 al Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 2011.