Decizia nr. 729/2012

I. Cu Adresa nr. 1/1.015/RA din 3 iulie 2012, doamna Roberta Alma Anastase, în calitate de președinte al Camerei Deputaților, a trimis Curții Constituționale sesizarea referitoare la neconstituționalitatea

Hotărârii nr. 25 din 3 iulie 2012

privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcția de președinte și de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 4.530 din 4 iulie 2012, formând obiectul Dosarului nr. 1.178L/2/2012.

Cu Adresa nr. 16/418 din 6 iulie 2012, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a înaintat Curții Constituționale, în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. c) din Constituție, sesizarea referitoare la neconstituționalitatea

Hotărârii nr. 25 din 3 iulie 2012

privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcția de președinte și de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților. La sesizare a fost anexat tabelul nominal cu cei 58 de deputați, semnatari ai sesizării de neconstituționalitate. Autorii sesizării sunt următorii: Roberta Alma Anastase, Daniel Buda, Cristian Alexandru Boureanu, Raluca Turcan, Ioan Oltean, Mircea-Nicu Toader, Sever Voinescu-Cotoi, Marius-Sorin Gondor, George Ionescu, William Gabriel Brînză, Lucian Nicolae Bode, Alin Silviu Trășculescu, Iosif Ștefan Drăgulescu, Gheorghe Ialomițianu, Mihai Stroe, Valeriu Tabără, Nicușor Păduraru, Constantin Severus Militaru, Costică Canacheu, Adrian Bădulescu, Mihai Cristian Apostolache, Florian Daniel Geantă, Dan-Radu Zătreanu, Samoil Vîlcu, Cristian Petrescu, Mihai Surpățeanu, Valeriu Alecu, Gabriel Andronache, Maria Stavrositu, Cristina Elena Dobre, Doinița-Mariana Chircu, Răzvan Mustea-Șerban, Theodor Paleologu, Valerian Vreme, Constantin Dascălu, Iulian Vladu, Clement Negruț, Adrian Gurzău, Constantin Chirilă, Carmen Axenie, Ioan Nelu Botiș, Sorin Ștefan Zamfirescu, Petru Călian, Viorel Balcan, Gelu Vișan, Tinel Gheorghe, Mihai Marian Dan, Adrian Rădulescu, Vasile Gherasim, Cristian-Ion Burlacu, Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf, Ioan Balan, Marius-Cristinel Dugulescu, Mihai Doru Oprișcan, Florin Postolachi, Dănuț Liga, Eugen Bădălan și Teodor Marius Spînu.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 4.701 din 7 iulie 2012, formând obiectul Dosarului nr. 1.208L/2/2012.

II. Obiectul sesizărilor îl constituie

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 25 din 3 iulie 2012

privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcția de președinte și de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012, având următorul cuprins:

"Articol unic. - Camera Deputaților hotărăște revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcția de președinte și de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților."

III. În motivarea sesizărilor, având conținut asemănător, autorii acestora susțin că hotărârea contestată a fost adoptată fără a exista vreo solicitare din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din cadrul Camerei Deputaților, fiind încălcate prevederile art. 64 alin. (5) din Constituție, precum și cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 602 din 14 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005. Potrivit acestei decizii, la alegerea membrilor Biroului permanent al fiecărei Camere, inclusiv a președintelui, precum și la revocarea lor înainte de expirarea mandatului, se ține seama de criteriul configurației politice a fiecărei Camere. Reglementarea revocării președintelui Camerei Deputaților nu poate contraveni principiului configurației politice, prin aceasta înțelegându-se compunerea fiecărei Camere rezultate din alegeri, pe baza proporției pe care grupurile parlamentare o dețin în totalul membrilor Camerei respective. Curtea a mai reținut, cu același prilej, că votul acordat președintelui Camerei este un vot politic, care nu poate fi anulat decât în cazul în care grupul care l-a propus cere revocarea politică a acestuia.

În lipsa unei asemenea cereri aparținând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din cadrul Camerei Deputaților, autorii sesizării consideră că hotărârea contestată nu poate fi decât neconstituțională.

Hotărârea nr. 25 din 3 iulie 2012

contravine, de asemenea, prevederilor art. 66 alin. (3) din Constituție, deoarece a fost adoptată de Camera Deputaților într-o sesiune extraordinară a cărei convocare nu a fost făcută însă de președintele acestei Camere. Este adevărat că, anterior, președintele Camerei convocase Camera într-o sesiune extraordinară, dar cu o altă ordine de zi, care a fost epuizată, pe când ședința pentru revocarea președintelui Camerei Deputaților s-a desfășurat după sesiunea extraordinară convocată în mod constituțional și fără publicarea convocării sale în Monitorul Oficial al României.

Autorii sesizării susțin că revocarea din funcția de președinte al Camerei Deputaților s-a hotărât pe baza unui raport al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, raport adoptat însă în absența președintelui Camerei, deci fără respectarea dreptului său la apărare, deși acesta a fost solicitat. Astfel, pe data de 3 iulie 2012, pe baza propunerii Biroului permanent al Camerei Deputaților, Comisia juridică, de disciplină și imunități a propus plenului Camerei Deputaților, convocată neconstituțional, sancționarea disciplinară a președintelui Camerei Deputaților, sancțiune ce a fost și aplicată. Această sancțiune s-a aplicat pentru o sesizare formulată în urmă cu aproape 6 luni de opoziția parlamentară de atunci, în care erau reclamate o serie de presupuse nereguli referitoare la ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului din data de 27 septembrie 2011, ședință condusă însă de un vicepreședinte al Camerei Deputaților, și nu de președintele acesteia. Or, nicio regulă constituțională sau regulamentară nu prevede revocarea președintelui Camerei Deputaților ca sancțiune disciplinară, motiv pentru care se consideră că "așa-zisa sancțiune nu este o sancțiune, ci o măsură politică neconstituțională".

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea sesizărilor de neconstituționalitate sunt cele ale art. 64 alin. (5), care prevăd că "birourile permanente și comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configurației politice a fiecărei Camere", și ale art. 66 alin. (3), potrivit cărora "Convocarea Camerelor se face de președinții acestora". Este invocat, de asemenea, și dreptul la apărare, reglementat de art. 24 din Constituție.

IV. În conformitate cu dispozițiile

art. 27 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizările de neconstituționalitate au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra acesteia.

Președintele Camerei Deputaților a transmis, cu adresele nr. 1/1.040/VZ din 6 iulie 2012, respectiv nr. 1/1.072/VZ din 9 iulie 2012, punctele de vedere ale Biroului permanent al Camerei Deputaților referitoare la sesizarea ce constituie obiectul dosarelor nr. 1.178L/2/2012 și nr. 1.208L/2/2012, adrese înregistrate la Curtea Constituțională cu nr. 4.703 din 7 iulie 2012, respectiv nr. 4.744 din 9 iulie 2012, prin care se susțin următoarele:

1. Sesizările privind neconstituționalitatea

Hotărârii Camerei Deputaților nr. 25 din 3 iulie 2012

privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcția de președinte și de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților sunt inadmisibile, fiind invocate, în acest sens, două motive:

a) Primul motiv vizează competența Curții Constituționale de a verifica conformitatea hotărârilor Camerei Deputaților cu prevederile constituționale. Astfel, se arată că, la data la care Curtea a fost sesizată cu soluționarea prezentelor cereri de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional nu mai avea în sfera sa de competență atribuția de a se pronunța asupra constituționalității hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului. Dispozițiile

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care reglementau această atribuție, au fost modificate prin articolul unic pct. 1 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, acestea având, în prezent, următorul conținut: "(1) Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori."

În punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 1.208L/2/2012 se arată că eliminarea acestei atribuții legale a Curții Constituționale a constituit și motivul pentru care sesizarea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaților, referitoare la neconstituționalitatea

Hotărârii Camerei Deputaților nr. 25 din 3 iulie 2012 , a fost înregistrată, inițial, la secretarul general al Camerei Deputaților, pentru ca apoi să fie restituită autorilor săi, cu precizarea că secretarul general al Camerei Deputaților are, potrivit ultimelor modificări aduse

Legii nr. 47/1992

prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2012 , competența legală de a înregistra și de a transmite Curții numai sesizările referitoare la constituționalitatea regulamentelor Parlamentului, nu și alte sesizări referitoare la hotărâri ale Camerei Deputaților.

b) În Dosarul nr. 1.178L/2/2012, președintele Camerei Deputaților învederează o altă cauză de inadmisibilitate, privitoare la calitatea procesuală a autorului sesizării. Se arată, în acest sens, că la data formulării sesizării de neconstituționalitate înaintate Curții Constituționale - 4 iulie 2012 - doamna Roberta Alma Anastase nu mai deținea funcția de președinte al Camerei Deputaților, astfel că, fără această calitate, nu mai are dreptul de a sesiza Curtea Constituțională în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. c) din Constituție.

2. Față de motivele invocate de autorii sesizărilor, se arată, mai întâi, că

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 25 din 3 iulie 2012

a fost adoptată de plenul Camerei Deputaților cu 160 de voturi pentru și un vot împotrivă, din 161 de voturi valabil exprimate, prezența fiind de 171 de deputați.

Cât privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 64 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora "birourile permanente și comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configurației politice a fiecărei Camere", se apreciază că acest text nu se referă la instituția revocării, ci la faza alcătuirii birourilor permanente și ale comisiilor parlamentare, astfel că nu pot fi reținute aceste susțineri de neconstituționalitate.

Prevederile art. 66 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "convocarea Camerelor se face de președinții acestora", trebuie interpretate, în situația revocării președintelui Camerei, în raport cu dispozițiile art. 26 alin. (5) din Regulamentul Camerei Deputaților, care prevăd că "președintele Camerei Deputaților căruia i s-a cerut revocarea nu poate conduce ședința biroului permanent sau cea a plenului în care se discută revocarea sa". Totodată, prin

Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011 , Curtea Constituțională a reținut posibilitatea "revocării Președintelui Senatului cu titlu de sancțiune juridică", aceasta fiind o situație distinctă de revocarea la propunerea grupului parlamentar care l-a propus în această funcție. Or, față de faptul că doamna Roberta Alma Anastase nu a participat la ședința Comisiei juridice, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților în care s-a adoptat raportul de revocare, precum și față de argumentul potrivit căruia sancțiunea aplicată prin măsura revocării are legătură cu o sesizare formulată în urmă cu 6 luni, se arată că acestea nu aduc atingere niciunei prevederi constituționale, deoarece Constituția României nu reglementează procedurile interne pe baza cărora funcționează comisiile parlamentare și nici nu prevede vreun termen de aplicare a sancțiunilor. Art. 64 din Legea fundamentală oferă deplină independență celor două Camere ale Parlamentului de a se organiza și de a funcționa prin regulamente proprii, iar în jurisprudența sa ( Decizia nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009 ,

Decizia nr. 710 din 6 mai 2009

sau

Decizia nr. 209 din 7 martie 2012 ), Curtea a statuat constant că extinderea controlului de constituționalitate și asupra actelor de aplicare a regulamentelor ar reprezenta o încălcare a principiului autonomiei regulamentare și o încălcare a competențelor constituționale ale Curții. Aceasta a mai arătat cu același prilej că aplicarea regulamentului este o atribuție a Camerei Deputaților, așa încât contestațiile deputaților privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentare sunt de competența exclusivă a Camerei Deputaților.

V. În temeiul

art. 76 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, la data de 5 iulie 2012, Curtea Constituțională a solicitat secretarului general al Camerei Deputaților stenograma ședinței Biroului permanent al Camerei Deputaților din data de 3 iulie 2012, ședință referitoare la încetarea statutului de membru al Biroului permanent și președinte al Camerei Deputaților a doamnei Roberta Alma Anastase, decizia de convocare în sesiune extraordinară a Camerei Deputaților și stenograma ședinței Plenului Camerei Deputaților în care a fost adoptată

Hotărârea nr. 25 din 3 iulie 2012 , precum și raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților din care rezultă motivele ce stau la baza propunerii de revocare a președintelui Camerei Deputaților.

Cu Adresa nr. 51/2.996 din 9 iulie 2012, secretarul general al Camerei Deputaților a transmis la dosarul Curții documentele solicitate mai sus, respectiv:

- stenograma ședinței Biroului permanent al Camerei Deputaților din ziua de marți, 3 iulie 2012, ora 15,45;

- Decizia de convocare a Camerei Deputaților în sesiune extraordinară pentru ziua de 3 iulie 2012, ora 21,15;

- stenograma ședinței Plenului Camerei Deputaților din 3 iulie 2012, ora 21,15;

- Raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități nr. 31/966/2011/2012 asupra sesizării Grupurilor parlamentare ale PSD și PNL din Camera Deputaților privind o presupusă încălcare a regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, domnul deputat Ioan Oltean, vicepreședintele Camerei Deputaților, și doamna deputat Maria Barna, președinte al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci.

VI. La termenul de judecată din data de 9 iulie 2012, Curtea, observând identitatea de obiect al celor două sesizări, a dispus, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, coroborat cu

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , conexarea Dosarului nr. 1.208L/2/2012 la Dosarul nr. 1.178L/2/2012, care a fost primul înregistrat.

CURTEA,

examinând sesizările de neconstituționalitate, punctele de vedere ale Biroului permanent al Camerei Deputaților, documentele suplimentare atașate la dosar, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, conținutul

Hotărârii Camerei Deputaților nr. 25 din 3 iulie 2012 , prin raportare la prevederile Constituției, și dispozițiile

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:

I. Pentru ca orice cerere sau sesizare adresată Curții Constituționale să poată fi supusă controlului de constituționalitate într-una din formele prevăzute de art. 146 din Constituție, aceasta trebuie să îndeplinească două condiții preliminare și obligatorii: să respecte cerințele procedurale ce determină legalitatea sesizării și să se circumscrie uneia dintre atribuțiile specifice Curții Constituționale, conferite de Legea fundamentală.

În ce privește legalitatea sesizării sub aspectul calității procesuale a autorului sesizării, Curtea constată că a fost legal învestită. Astfel, referitor la Dosarul nr. 1.178L/2/2012, sesizarea privind neconstituționalitatea

Hotărârii Camerei Deputaților nr. 25 din 3 iulie 2012

a fost formulată de doamna Roberta Alma Anastase, în virtutea calității sale de președinte al Camerei Deputaților. Curtea Constituțională a mai analizat o speță similară sub acest aspect, reținând, prin

Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011

referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a

Hotărârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011

privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent și președinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 2 februarie 2012, următoarele: "Curtea constată că autorul sesizării are calitate procesuală în cauză, întrucât sesizarea Curții Constituționale reprezintă unica posibilitate procedurală pe care o are președintele Senatului de a contesta o hotărâre a Plenului Senatului care privește funcția sa; în aceste condiții, a reține lipsa calității procesuale de a contesta această hotărâre ar reprezenta o încălcare a liberului acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituția României. În plus, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, sesizarea a fost formulată în aceeași zi în care a fost adoptată și apoi publicată hotărârea contestată." Raportând aceste considerente la circumstanțele specifice cauzei de față, Curtea constată o identitate faptică, și anume: autoarea sesizării a formulat cererea în aceeași zi în care a fost adoptată, în Plenul Camerei Deputaților,

Hotărârea nr. 25 din 3 iulie 2012 , prin care s-a hotărât revocarea sa din funcția de președinte al Camerei Deputaților. Această ședință a Plenului Camerei Deputaților a început, potrivit Deciziei de convocare a Camerei Deputaților în sesiune extraordinară pentru 3 iulie 2012 și stenogramei acestei ședințe, la ora 21,15. În aceeași zi de 3 iulie 2012, dar, în mod logic, ulterior acestui moment, autoarea sesizării a formulat prezenta sesiza re, aceasta fiind înregistrată pe rolul Curții Constituționale sub nr. 4.530 din 4 iulie 2012, în aceeași zi în care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 25 din 3 iulie 2012 . Așadar, cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011 , mai sus redată, sunt valabile, ad similis, și în cauza de față.

În Dosarul nr. 1.208L/2/2012, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a formulat, în temeiul art. 146 lit. c) din Constituție, sesizarea de neconstituționalitate referitoare la aceeași

Hotărâre nr. 25 din 3 iulie 2012

a Camerei Deputaților. În punctul de vedere trimis la dosar de Biroul permanent al Camerei Deputaților, sub semnătura președintelui Camerei Deputaților, se arată că, inițial, sesizarea a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaților pentru a fi transmisă Curții Constituționale, astfel cum dispune

art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , fiind ulterior restituită autorului său, pe motivul lipsei de competență a Curții de a soluționa respectiva sesizare. Prin urmare, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a depus direct la Curtea Constituțională cererea sa privind constatarea neconstituționalității

Hotărârii Camerei Deputaților nr. 25 din 3 iulie 2012 .

Așa fiind, în cauză se ridică problema respectării cerințelor procedurale referitoare la sesizarea Curții. Cu privire la acest aspect, Curtea s-a mai pronunțat, într-o situație similară, prin

Decizia nr. 305 din 12 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 20 martie 2008, reținând următoarele: "Sub acest aspect, Curtea constată că, deși sesizarea grupului de senatori ai Partidului România Mare a fost depusă direct la Curtea Constituțională, contrar prevederilor

art. 15 alin. (4) teza finală din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora sesizarea se trimite «de către secretarul general al Camerei respective», aceasta nu este o cauză de inadmisibilitate, ci una de neregularitate. În consecință, considerându-se legal învestită, Curtea va examina pe fond sesizarea ce face obiectul prezentului dosar." Având în vedere identitatea circumstanțială, sub aspectul examinat, dintre cauza de față și cea la care se referă considerentele deciziei mai sus menționate, Curtea constată că aceeași concluzie se impune și în acest dosar.

II. Sub aspectul competenței Curții Constituționale de a se pronunța asupra hotărârii în discuție, Curtea constată că, în contextul cu totul special al circumstanțelor speței, raportat la cadrul legislativ actual, se impune o analiză detaliată.

Atribuția Curții Constituționale de a se pronunța asupra constituționalității hotărârilor Plenului Camerei Deputaților, hotărârilor Plenului Senatului și hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului a fost reglementată de

art. I pct. 1 din Legea nr. 177/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Această atribuție a fost conferită prin lege organică, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituție, aflându-și sediul în

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. Prin

Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Curtea Constituțională și-a circumstanțiat noua atribuție de control al constituționalității hotărârilor Plenului Camerei Deputaților, hotărârilor Plenului Senatului și hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, reținând, în acest sens, că "pot fi supuse controlului de constituționalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competențe, hotărâri care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional".

La data de 27 iunie 2012, Curtea Constituțională a fost sesizată cu obiecția de neconstituționalitate referitoare la neconstituționalitatea Legii pentru modificarea alin. (1) al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizare ce a constituit obiectul Dosarului nr. 1.155A/2012, cu termen de judecată stabilit pentru data de 9 iulie 2012. Modificarea legislativă reglementată de legea supusă controlului de constituționalitate anterior promulgării viza eliminarea, din cuprinsul art. 27 alin. (1), a hotărârilor Plenului Camerei Deputaților, hotărârilor Plenului Senatului și hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, asupra cărora Curtea Constituțională avea competența a se pronunța.

Totodată, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2012

pentru modificarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, sunt modificate prevederile alin. (1) al

art. 27 din Legea nr. 47/1992 , în același sens în care dispuneau și prevederile Legii pentru modificarea alin. (1) al

art. 27 din Legea nr. 47/1992 , aflate pe rolul Curții Constituționale pentru exercitarea controlului de constituționalitate a priori.

La ședința de plen din 9 iulie 2012, Curtea Constituțională a soluționat, mai întâi, Dosarul nr. 1.155A/2012, având ca obiect sesizarea referitoare la neconstituționalitatea Legii pentru modificarea alin. (1) al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Prin

Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 , Curtea, cu majoritate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că "soluția legislativă care exclude de la controlul de constituționalitate hotărârile Parlamentului care afectează valori și principii constituționale este neconstituțională".

Potrivit art. 147 alin. (2) din Constituție : "În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale", iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor."

Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa, de pildă prin

Decizia nr. 124 din 27 martie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003, că deciziile pronunțate de instanța de contencios constituțional îi sunt opozabile din momentul pronunțării lor, nu de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Ar fi contrar înseși rațiunii exercitării controlului de constituționalitate de către o instanță unică, specializată, ca aceasta, efectuând în concret acest tip de control, să procedeze altfel, întrucât s-ar putea ajunge la situații absurde, în care, de pildă, același act normativ sau aceleași dispoziții dintr-un act normativ să fie declarate ca fiind neconstituționale de două ori, punând sub semnul derizoriului efectele juridice ale deciziilor Curții Constituționale.

Așa fiind, la momentul pronunțării prezentei decizii, moment ulterior pronunțării

Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012 , Curtea Constituțională urmează să-și aprecieze propria competență de a se pronunța asupra constituționalității hotărârilor Plenului Camerei Deputaților, hotărârilor Plenului Senatului și hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, luând în considerare, pe de o parte, prevederile articolului unic din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2012

și, pe de altă parte, soluția pronunțată prin

Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 .

Astfel, Curtea constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012

preiau aceeași soluție legislativă reglementată de prevederile Legii pentru modificarea alin. (1) al

art. 27 din Legea nr. 47/1992 .

Or, Curtea Constituțională, este, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, garantul supremației Constituției, ceea ce presupune, printre altele, rolul său activ ca instituție fundamentală a statului de drept și implicarea sa, în limitele Constituției, desigur, pentru asigurarea conformității întregului fond activ al legislației cu normele și principiile fundamentale.

Concluzia firească ce poate fi desprinsă în urma analizării întregului context juridic al momentului, astfel cum a fost expus mai sus, nu poate fi, în sens constituțional, decât aceea a interpretării și aplicării normelor juridice în vigoare în acord cu deciziile Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unor prevederi legale și în conformitate cu efectele juridice specifice acestor decizii.

Așa fiind, pentru menținerea stării de constituționalitate a cadrului legislativ în vigoare și incident în cauza de față, rezultă că instanța de contencios constituțional se poate pronunța asupra hotărârilor Parlamentului "care afectează valori și principii constituționale".

În consecință, Curtea Constituțională urmează să examineze dacă

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 25 din 3 iulie 2012 , asupra neconstituționalității căreia a fost legal sesizată să se pronunțe, se circumscrie, ca obiect, în sfera sa de competență, astfel cum aceasta este determinată prin

Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 .

Curtea constată că revocarea din funcție a președintelui Camerei Deputaților nu afectează, prin obiectul și efectul juridic al unei asemenea hotărâri, valori și principii constituționale.

În virtutea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului, consacrat de art. 64 alin. (1) din Constituție, fiecare dintre cele două Camere ale Parlamentului are dreptul de a-și reglementa, prin regulament, propriile reguli de organizare și funcționare, care, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, sunt constituționale în măsura în care respectă principiile constituționale, își însușesc cu fidelitate normele de organizare și funcționare stabilite expres în Constituție și privesc numai organizarea internă și funcționarea acestora. Hotărârile Parlamentului sunt acte juridice care exprimă voința parlamentarilor și sunt adoptate în aplicarea și cu respectarea prevederilor Regulamentului. Or, Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa în materie că nu se poate pronunța asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât aceasta ar echivala nu numai cu pronunțarea unor soluții fără fundament constituțional, ci și cu încălcarea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului. (A se vedea

Decizia nr. 17 din 27 ianuarie 2000

privind constituționalitatea Hotărârii Camerei Deputaților nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 31 ianuarie 2000, unde s-a reținut: "Camera Deputaților este unica autoritate publică ce deține competența ca, în virtutea principiului autonomiei regulamentare, prevăzut în art. 61 alin. (1) din Constituție, text conform căruia «Organizarea și funcționarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu [...]», să interpreteze, ea însăși, conținutul normativ al regulamentului propriu și să decidă asupra modului de aplicare a acestuia, respectându-se de fiecare dată, desigur, normele constituționale aplicabile.") În aceeași ordine de idei, Curtea a mai arătat că pentru rezolvarea contestațiilor senatorilor, deputaților sau ale grupurilor parlamentare în legătură cu măsurile concrete de aplicare a regulamentelor Parlamentului urmează să se recurgă la folosirea căilor și procedurilor exclusiv parlamentare.

Mai mult, Curtea constată că

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 25 din 3 iulie 2012 , având ca obiect revocarea din funcție a președintelui Camerei Deputaților, este un act juridic cu caracter individual, care nu afectează valori și principii constituționale. Or, asemenea tipuri de acte juridice nu pot fi supuse controlului exercitat de Curtea Constituțională. Astfel de acte reprezintă manifestări politice care nu au caracter normativ, în sensul că nu conțin reglementări juridice de largă aplicabilitate și cu efect juridic general sau circumscris unei categorii determinate de subiecte de drept, ci sunt acte juridice cu caracter individual și cu scop politic, având ca obiect numiri, alegeri sau validări în funcții. De altfel, înlocuirea unei persoane cu alta, cu respectarea procedurilor regulamentare, nu poate reprezenta o problemă de constituționalitate.

În lumina tuturor considerentelor expuse, Curtea constată că

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 25 din 3 iulie 2012

nu poate fi supusă controlului de constituționalitate, deoarece, prin obiectul său de reglementare, nu se încadrează în sfera actelor parlamentare asupra căreia Curtea Constituțională se poate pronunța.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituție, al

art. 1, 3, 10 și 27 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituționalitate referitoare la

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 25 din 3 iulie 2012

privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcția de președinte și de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică președintelui Camerei Deputaților și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 9 iulie 2012 și la aceasta au participat: Augustin Zegrean, președinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ștefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan și Tudorel Toader, judecători.